Avantaje si dezavantaje ale tehnologiei semanatului direct în miriste
- Detalii
- Categorie: Agrotehnica
- 09 Septembrie 2008
Semanatul direct in miriste este considerat ca cel mai conservativ sistem de lucrare a solului, intrucat se apropie in cea mai mare masura de starea de asezare naturala a solului, de sub plantele perene.
Acesta este sistemul care imbina, la modul cel mai sugestiv, cea mai veche practica de semanat, de introducere a semintelor intr-un sol cat mai aproape de starea sa naturala, cu cea mai moderna metoda de combatere a buruienilor, cea pe cale chimica.
Aceasta practica tehnologica este rezultatul modificarilor permanente in sistemele de productie agricola, in metodele de lucrare a solului, in modernizarea si perfectionarea sistemei de masini si, in acelasi timp, este consecinta intensificarii proceselor degradarii solului si altor resurse ale mediului inconjurator, specifice tehnologiilor conventionale.
Prevenirea degradarii solului, a altor resurse ale mediului inconjurator, ca si ameliorarea solurilor degradate prin tehnologii conventionale, reducerea consumurilor energetice, sporirea potentialului productiv al solurilor, cresterea eficientei de folosire a apei au fost motive decisive ale implementarii si extinderii in agricultura moderna a tehnologiei semanatului direct în miriste.
Dupa evaluari, care au fost efectuate de cercetatori, extensionisti, fermieri, aceasta metoda prezinta, in raport cu alte practici conservative si conventionale, unele avantaje, dar si limitari.
Avantaje ale tehnologiei semanatului direct în miriste
Principalele avantaje ale sistemului de semanat direct in miriste se refera la:
- scaderea semnificativa a riscului erozional si cresterea rezervei de apa din sol datorita starii de asezare mai compacte, ca urmare a prelucrarii mecanice foarte reduse si cantitatii mari de resturi vegetale de la suprafata, pe care practic o acopera aproape în întregime, fiind cel mai util pe soluri situate pe panta; reducerea proceselor erozionale contribuie la scaderea risculuide poluare a apelor de suprafata din aval, care sunt afectate de procesele de transport al particulelor de sol incarcate cu diferiti compusi chimici;
- imbunatatirea regimului miscarii apei si aerului în sol, prin cresterea permeabilitatii solului la apa si aer, ca o consecinta directa a modificarii configuratiei macroporilor;
- cresterea rezervei de apa din sol prin reducerea evaporarii apei si cresterea spatiului microporos, micsorandu-se astfel in zonele cu climat uscat cerintele fata de irigatie si accentuand avantajele tehnicilor “dry-farming”;
- sporirea cantitatii de materie organica de la suprafata, imbunatatindu-se astfel caracteristicile structurale ale solului;
- stimularea activitatii biologice, mai ales cea a macro-faunei si prin aceasta cresterea macroporozitatii solului si imbunatatirea proceselor de aeratie;
- reducerea temperaturii din sol, si mai ales variatiile mari de temperatura din primii 10 cm, in perioadele calduroase ale anului;
- reducerea riscului compactarii antropice datorita numarului mai mic de intrari pe teren, ca si prezentei resturilor vegetale de la suprafata solului care actioneaza ca strat tampon;
- imbunatatirea caracteristicilor de lucrabilitate si traficabilitate din perioada de semanat si recoltat, astfel ca acestea se pot efectua in cadrul unui interval mai larg de umiditate (comparativ cu sistemul conventional) si, de asemenea, facilitarea recoltatului in perioade sau climate mai umede;
- cresterea pe termen lung, cu cel putin o clasa, a gradului de fertilitate al solului datorita imbunatatirii starii fizice, chimice si biologice si a reducerii riscului degradarii prin
- destructurare, eroziune si compactare;
- reducerea consumului de carburanti (cu 40 pna la 50 %), datorita numarului extrem de redus de lucrari mecanice; de exemplu, pentru culturile de porumb pentru boabe si soia, consumurile energetice totale sunt reduse cu pana la 50-75 %;
- reducerea timpilor de lucru si necesarului de forta de munca cu pana la 50-60 %.; acest aspect este deosebit de util in perioadele critice, atunci cand, de exemplu, trebuie sa se efectueze semanatul intr-o perioada foarte scurta de timp; reducerea timpului de lucru pentru diferite operatii face ca acest sistem sa fie mai flexibil, comparativ cu cel conventional, in anumite conditii climatice putandu-se obtine chiar 2 recolte pe an; frecvent, recolta obtinuta este aproape egala, sau mai mica cu cel mult 5-10 % fata de cea realizata prin sistemul conventional, iar in anii secetosi aceasta poate fi chiar mai mare;
- sistema de masini agricole mai putin complexa, necesar pentru toate operatiile (de la semanat pana la recoltat), astfel incat si lucrarile de intretinere si reparatie a utilajelor respective sunt mai simple comparativ cu sistemul conventional, sau chiar cu alte practici conservative; de asemenea, comparativ cu sistemul conventional, nu sunt utilizate masini agricole grele cu sarcina mare pe osie.
Dezavantaje ale semanatului direct în miriste
Cele mai importante limitari sau dezavantaje ale sistemului de semanat direct in miriste vizeaza urmatoarele aspecte:
- necesita investitii destul de mari pentru o noua sistema de masini agricole, sau modificarea si adaptarea celei existente, astfel incat semanatul sa se realizeze in conditii cat mai aproape de optim, adica samanta sa fie introdusa in sol la adancime corespunzatoare si cat mai uniform, iar contactul cu solul sa fie cat mai bun; de asemenea, semanatoarea trebuie adaptata pentru a aplica simultan si ingrasamintele sau amendamentele minerale;
- dependenta de erbicide, pentru controlul eficient al tuturor buruienilor, deoarece nu exista posibilitatea combaterii mecanice a acestora; de asemenea, sunt necesare si cunostinte suplimentare despre erbicide, privind sortimentul, dozele, actiunea etc.;
- unele populatii de buruieni sunt foarte dificil de controlat, existand riscul inmultirii lor, si in plus acest sistem nu este corespunzator pentru terenurile care anterior au fost infestate de buruieni;
- controlul bolilor si daunatorilor este dificil, intrucat substantele chimice nu pot fi incorporate in sol; mai mult decat atat, pot aparea probleme deosebite ca urmare a retinerii pe suprafata terenului a unei cantitati mari de resturi vegetale, care creeaza un mediu corespunzator pentru proliferarea bolilor si daunatorilor; astfel, devine necesar (in toata perioada de vegetatie) un control regulat al acestora, iar la semanat este absolut obligatorie tratarea semintelor;
- cantitatile de pesticide utilizate sunt mai mari, comparativ cu sistemul conventional; fertilizantii minerali si organici sunt dificil de utilizat; este vorba de fertilizantii minerali cu un grad redus de solubilitate, de amendamentele si ingrasamintele organice, intrucat nu se pot incorpora in sol;
- nu este suficient de eficient pentru unele rotatii, de exemplu rotatia grau - porumb sau grau - sorg, deoarece inainte de semanat nu se pot aplica erbicide pentru combaterea buruienilor graminacee; situatia se poate schimba daca impotriva acestor buruieni, exista erbicide selective post-emergente; pentru ca acest sistem sa reuseasca trebuie stabilita si practicata in timp si spatiu, o rotatie de culturi care sa cuprinda specii diferite; de asemenea, asolamentul de lunga durata cu plante contrastante este considerat ca un factor decisiv în reusita semanatului direct;
- este benefic doar daca solul este acoperit cu resturi vegetale, in perioada de vegetatie; pe de alta parte, resturile vegetale incetinesc sau reduc ritmul de incalzire a solului in primavara, ceea ce conduce la intarzierea semanatului (mai ales în zonele de nord); germinatia semintelor, ca si rasarirea lor, poate fi incetinita si neuniforma, astfel incat acest sistem nu este recomandat in primaverile reci; ingheturile tarzii de primavara putand afecta, intr-o proportie mai mare, culturile de toamna, comparativ cu sistemul conventional, datorita stratului de mulci si radiatiei mai reduse a solului;
- este pretabil pentru solurile care au textura grosiera si medie, sunt afanate si bine drenate, fiind necorespunzator pe soluri cu textura fina si drenaj deficitar, pe solurile care sunt deja puternic degradate prin eroziune sau prin compactare;
- fermierul trebuie sa posede cunostiinte de specialitate, care are o ferma agricola in care se implementeaza o astfel de tehnologie, ca si celelalte variante conservative; acestea cunostinte se refera in special la conditiile locale de pretabilitate sau favorabilitate ale terenului, solului, la posibilitatile de combatere eficienta a buruienilor, a bolilor si daunatorilor, de utilizare a ingrasamintelor si amendamentelor, echipamente agricole pentru semanat si a modului lor de functionare etc..
