Bonitarea pamantului
Fertilitatea terenului agricol se măsoară prin metoda bonitării. Nota de bonitare naturala este dată de cele patru grupe de factori naturale cărora li s-a fixat următoarele limite de notare:
Nota de bonitare potentiala este data este dat de irigaţii, drenaj, desecări, indiguiri, terasări, afânare adâncă, desfundare, amendare, fertilizarea, combatere poluare.
Componenta unui sol fertil
Componenta unui sol fertil recalculat la 1 ha pe 20 cm adancime: 3000 tone substanţe solide; 500 tone apă, 150 tone substanţă organică, 7,5 tone organisme (bacterii, râme, mamifere, insecte). Pe terenurile intelenite cantitatea de rame si organisme creste de 4 ori. Tocmai de aceia terenuri destelenite au o fertilitate foarte mare in primii ani de folosinta ca teren arabil.
Textura solului
Intîlnim soluri nisipoase (uşoare), soluri lutoase (mijlocii), soluri argiloase (soluri grele). Cele mai fertile terenuri sunt cele mijloci (luto - nisipoase, nisipo –lutoase, lutoase şi cele luto-argiloase).
Humusul din sol
Humusul de tip mull ia naştere în ogoare prin descompunerea substanţei organice de către organisme în condiţii aerobe. Humusul formează structura glomrurala stabilă care reţine apa accesibilă plantelor si care încâlzeşte mai repede solul. Prin incalzire, solul poate fi lucrat primavara mai devreme.
Structura solului
Structura poate fi bulgăroasă (agregate nestructurate) sau glomerurală (agregate structurate). Agregatele glomerurale – conţin: pelicula de apă, coloizi argiloşi şi humici, colonii de organisme, pori grosieri (umpluţi cu aer şi conducători de apă), mijlocii (conducători şi reţinători de apă), pori fini (reţinători de apă) şi foarte fini (apa legată). Prin lucrarea terenului in conditii necorespunzatoare (foarte umed sau foarte uscat) se strica structura solului pe mai multi ani.
Lucrarile de imbunatatiri funciare.
© 2024 Gazeta de Agricultura | Termeni si Conditii >>>