Cu schiopu-ntr-un loc sezi,

Te-nveti sa schiopetezi.

                  Si

Cineva cand locuieste

Cu magarul cel trandav,

Or par din el sa lipeste,

Or ca vreun alt narav.

Si

Cu pacurarul cand traiesti

Trebuie sa te manjesti.

Si

Naravu-nradacinat

Nu poate fi vindecat.

Pentru ca

Cine orce invata

Nu uita in viata.

Fiecare stie ca

Buba cap nu face

Pana nu sa coace.

Si

Rana daca sa deschide,

Anevoie se inchide.

Si de multe ori

Din zgaibulita cea mica

Buba mare sa ardica.

Totdauna

Foc dupa foc, rau dupa rau.

Dar insa

Toate tot dupa neam merg,

La tulpina lor alerg.

Din radacina cea rea

Odrasleste smicea rea.

Multi zic:

Meserie are buna,

Insa ea nu schimba firea,

Nici starpeste naravirea.

Pentru ca

Pomul lesne sa-ndrepteaza,

De mic pan’ sa-ncovoiaza.

Caci orce,

Cand o data sa strambeaza,

Anevoie sa-ndrepteaza.

Si

Firile cand sa-ncurca

Anevoie se descurca.

De aceea

Da-i, sa nu se naraveasca,

Nu-l lasa sa se sfinteasca.

Ca,

Pamantul pana nu-l calca,

Oale nu poate sa-l faca.

Si

Copilul nepedepsit

Ramane neprocopsit.

Autor: ANTON PAN

(fragment din “Povestea vorbei”- publicata in 1847)