Ajutorul acordat producatorilor de lapte dupa interdictiile Rusiei nu a fost bine directionat

Detalii

Categorie: Subventii agricultura

24 Iunie 2021

Uniunea Europeana a luat masuri ample pentru a sprijini fermierii in timpul perturbarilor de pe piata laptelui din perioada 2014‑2016. Reactia UE la interdictia impusa de Rusia asupra produselor lactate a fost rapida. Totusi, potrivit unui raport al Curtii de Conturi Europene, nevoile reale ale producatorilor nu au fost suficient evaluate, iar ajutorul acordat nu a fost suficient de bine directionat. UE s-a straduit sa puna in aplicare experienta pe care a acumulat-o in timpul perturbarilor din perioada 2014‑2016 pentru a imbunatati gestionarea potentialelor crize viitoare din sectorul laptelui.

Productia de lapte de vaca este al doilea cel mai important sector agricol al UE ca valoare (59,3 miliarde de euro in 2019), reprezentand aproximativ 14 % din productia agricola. Germania, Franta, Tarile de Jos, Polonia, Italia si Irlanda se numara printre principalele tari producatoare de lapte din UE. In perioada 1984‑2015, UE a aplicat un sistem de cote de lapte, prin intermediul caruia a incercat sa limiteze productia totala de lapte pe teritoriul sau. Incepand din 2009, cotele totale ale statelor membre au crescut treptat, pana la abolirea sistemului in 2015.

La inceputul anilor 2010, fermierii din unele state membre ale UE au crescut semnificativ productia de lapte, profitand de preturi mai ridicate, care au atins nivelul maxim la inceputul anului 2014. In august 2014, intr-un moment in care exporturile UE catre China inregistrau o incetinire, Federatia Rusa a interzis importul de produse lactate din statele membre ca raspuns la sanctiunile aplicate de UE in legatura cu situatia din Ucraina. Toti acesti factori au condus la un dezechilibru intre cerere si oferta in intregul sector pana la jumatatea anului 2016. Politica agricola comuna (PAC) a UE ofera mecanisme care atenueaza astfel de situatii, inclusiv plati directe pentru stabilizarea veniturilor fermierilor, masuri de interventie pe piata, cunoscute sub denumirea de „plasa de siguranta”, care urmaresc sprijinirea preturilor prin eliminarea temporara a surplusurilor de produse, si masuri exceptionale de contracarare a perturbarilor pietei.

„Productia de lapte reprezinta o parte importanta a sectorului agricol al UE, iar Comisia Europeana a intreprins, impreuna cu statele membre, anumite actiuni pentru a sprijini veniturile fermierilor in timpul perturbarilor de pe piata din perioada 2014‑2016”, a declarat domnul Nikolaos Milionis, membrul Curtii de Conturi Europene responsabil de raport. „Comisia trebuie sa fie insa mai bine pregatita in viitor pentru a raspunde mai eficient la potentialele crize din sector.”

Curtea concluzioneaza ca Comisia Europeana a reactionat rapid la interdictia impusa de Rusia. Dupa ce a estimat volumul pierderilor rezultate din nerealizarea exporturilor de unt, de branza si de alte produse lactate, Comisia a emis – deja pana la sfarsitul anului 2014 – un prim pachet de sprijin financiar exceptional pentru fermierii din tarile baltice si din Finlanda, care au fost cele mai afectate tari. Curtea a remarcat insa, de asemenea, ca Comisia a avut nevoie de mai mult timp pentru a remedia dezechilibrele subiacente de pe piata. Comisia a furnizat fonduri UE in valoare de aproximativ 390 de milioane de euro pentru reducerea voluntara a productiei, disponibile in intreaga UE, dar, ca reactie la nivelul minim istoric al preturilor, multi fermieri isi redusesera deja productia de lapte inainte ca aceste masuri de ajutor sa fie puse in aplicare.

In pofida efectului de stabilizare a veniturilor produs de platile directe, a caror pondere in veniturile fermelor de lapte a ajuns la aproximativ 35 % in 2015 si in 2016, producatorii de lapte se pot confrunta cu probleme de flux de numerar dupa o scadere brusca a preturilor. Comisia a incercat sa solutioneze aceasta problema, dar nu a evaluat amploarea dificultatilor legate de fluxul de numerar cu care se confruntau fermele de lapte. Curtea a constatat ca cuantumul resurselor disponibile – mai degraba decat nevoile reale – a avut un rol major in alocarea bugetara. Statele membre au favorizat masuri exceptionale care erau simplu de pus in aplicare si au optat pentru o distributie la scara larga a fondurilor, fara sa asigure cu adevarat directionarea ajutorului.

Pentru a finanta masurile exceptionale pe care le-a adoptat in perioada 2014‑2016, Comisia a luat in considerare posibilitatea de a face apel la propria „rezerva pentru situatii de criza in sectorul agricol”, dar, in cele din urma, nu a procedat astfel. Pentru a fi pregatita pentru crize viitoare, precum cele care ar putea fi cauzate de o pandemie, Comisia a incercat sa se bazeze pe lectiile invatate. In special, pentru PAC 2021‑2027, ea a propus consolidarea rolului si a impactului potential al rezervei pentru situatii de criza prin flexibilizarea utilizarii acesteia. Potrivit Curtii, Comisia nu a evaluat insa in mod adecvat efectele masurilor luate de statele membre, desi acest lucru ar putea contribui in mare masura la cresterea nivelului de pregatire pentru orice perturbari viitoare ale pietei.

Curtea de Conturi Europeana

• < Anterior
• Următor >