Boli cu incidenta redusa la iepuri

Detalii

Categorie: Iepuri

29 Octombrie 2015

Printre bolile cu incidenta redusa la iepuri se numara Stafilococia, Tularemia, Toxoplasmoza, Listerioza si Tuberculoza.

Stafilococia este determinata de o bacterie gram pozitiva din genul Staphylococcus pyogenes cu speciile aureus, albus si citreus. Aceste trei specii se deosebesc intre ele prin pigmentul produs in mediile de cultura (de culoare galben-auriu, alb si galben ca lamaie). Boala prezinta importanta pentru crescatoriile de iepuri de toate dimensiunile, daca nu se respecta conditiile minime de zooigiena. Afecteaza in mod deosebit tineretul pana la intarcare.

Ca simptome toti puii din cuibul de fatare prezinta mici abcese de diferite dimensiuni, de la aceea a unei seminte de canepa pana la aceea a unui bob de orez sau mazare. De obicei punctul de plecare al acestei infectii sunt intepaturile produse de diferite plante cu spini care nu au fost indepartate din paiele cu care a fost pregatit cuibul. Abcesele in acest caz se formeaza pe labute si dupa ce s-au deschis de la sine se acopera cu o crusta de culoare verzuie. De aici se extind pe cap, in jurul nasului, ochilor, pe coapse, pe spate in regiunea ano-genitala. In majoritatea cazurilor iepurasii infectati au murit. La adulti abcesele subcutanate, din al caror continut s-a izolat stafilococul, pot fi intalnite in cele mai diferite regiuni corporale. In ce priveste tratamenul este dificil de realizat, infectia trebuie prevenita prin respectarea conditiilor de zooigiena. Aceasta se refera la alegerea atenta a paielor din care se pregateste cuibul, eliminandu-se plantele intepatoare, in special palamida. Se indica flambarea regulata a custilor. La aparitia primelor cazuri, exemplarele atinse se elimina, schimbandu-se mai intai cuibul de fatare, cat si cusca mamei.

Tularemia. Agentul etiologic este Pasteurella tularensis. Ea fost observata in special la iepurii salbatici si numai rareori la cei domestici. Este totusi importanta pentru implicatii epidemiologice ce le poate crea intrucat este transmisibila la om. Pentru examenul de laborator mentionam ca este un germene gram-negativ de 0,5 microni. Creste in agar glucoza cu sange de iepure si cisteina dezvoltand destul de incet (3-4 zile) colonii mici albicioase. Se preteaza destul de bine la cultivarea in mediul cu galbenus de ou coagulat. La noi in tara nu s-au semnalat cazuri de tularemia la iepuri domestici.

Toxoplasmoza. Boala este produsa de un protozoar parazit - Toxoplasma Cuniculi. Sunt sensibili la aceasta boala iepurii de orice varsta. Toxoplasmele sunt parazite intracelulare, dar pot fi observate si liber, in preparatele colorate cu Giemsa, formele adulte se prezinta ca niste corpusculi elipsoidali. Formele parazitare intracelulare apar ceva mai mici decat cele libere. Primele se prezinta adesea sub forma de semiluna cu extremitate ascutita si celalta rotunjita. Infectia se declanseaza la tineretul in varsta de 1-2 luni dar se exprima clinic abia dupa varsta de 3 luni. Semnele clinice nu sunt caracteristice, subiectele atinse manifesta impotenta, slabire, anemie, uneori paralizia membrelor anterioare, urmata eventual de paralizie generalizata, iar moartea survine in interval de cca 2-3 saptamani. Splina este organul modificat in mod constant, prezentandu-se marita in volum si cu mici noduli albiciosi sau galbui. Ficatul este marit in volum, nodulii albiciosi pot fi prezenti pe suprafata lui. In fazele cronice iepurii sunt cahectici, cu leziuni in majoritatea viscerelor.

Diagnosticul este destul de dificil de stabilit la exemplarele bolnave. La examenul necroscopic prezenta spleno/hepatomegaliei, cat si formatiunilor nodulare ne pot orienta spre toxoplasmoza. Examinare microscopica a nodulilor si punerea in evidenta a toxoplasmelor confirma dignosticul. Putem spune ca in momentul de fata nu exista un tratament eficace, exemplarele bolnave se elimina, iar boala este considerata antropozoonoza, putand trece de la iepure la om.

Listerioza. Agentul etiologic este Listeria-monocitogenes. Manifectarile clinice si anatomo-patologice sunt caracterizate prin monocleoza si leziuni de tip meningoencefalitic. Germenul are forma bacilara, dispus ca elemente separate, cate doi in forma de V sau in lanturi scurte. Este oarecum asemanator cu bacilul rujetului.

Listerioza la iepure evolueaza sub doua forme:

• • Forma endematoasa-necrozata apare primavara si toamna la tineretul intarcat sub 3 luni. Acesta incepe sa slabeasca rapid si sa manifeste fenomene convulsive pana cade intr-o stare comatoasa, dupa care survine moartea.
  • Forma enecefalitica, primul simptom este devierea laterala a capului si imposibilitatea de a se hrani. Aceasta stare se poate complica cu tulburari de echilibru, exemplarul rostogolindu-se pe partea in care capul este deviat, moare prin cahexie, datorita inanitiei.

Diagnosticul este foarte greu de pus, diagnosticul de laborator este singurul in masura sa precizeze natura bolii, prin izolarea si identificarea germenului. In ce priveste tratamentul, putem spune ca unele sulfamide pot da rezultate, dar conduita generala de a elimina exemplarele bolnave si a executa dezinfectia custilor ramase, este singura valabila si certa in cazul listeriozei, mai ales daca avem in vedere severitatea bolii la om.

Tuberculoza. Agentul etiologic este Mycobacterium tuberculosis (bacilul lui Koch), tuberculoza iepurelui de casa fiind o boala infectocontagioasa cronica, caracterizata clinic prin slabire progresiva a organismului si anatomopatologic prin leziuni nodulare in diferite organe si tesuturi. Boala este intalnita rar la iepure dar este prezenta totusi pentru implicatiile sale epidemiologice. Iepurele este sensibil la cele trei tipuri de bacil Koch: uman, bovin si aviar.

Simptomatologia depinde de tipul de bacil cu care s-au infectat iepurii. In majoritatea cazurilor se intalnesc forme respiratorii produse de tipul bovin. De la aparatul respirator infectia poate disemina in cele mai variate tesuturi si organe. Modificarile anatomopatologice se refera la focarele tuberculoase pulmonare, hepatice, intestinale sau pe seroase. Diagnosticul se pune pe baza examenului de la borator, punandu-se in evidenta microscopic, prin colorarea Ziehl. Diagnosticul presupune apoi tipizarea tulpinii izolate. Tratamentul nu exista, exemplarele suspecte se ucid apoi prin ardere, iar custile se dezinfecteaza riguros prin flambare.

Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica

• < Anterior
• Următor >