Se creste in tara noastra din cele mai vechi timpuri, fiind cunoscuta si sub denumirea de “Oaia Barsana”. Inainte de 1950 reprezenta la noi peste 60% din efectivul ovin. Datorita actiunii de ameliorare, actiune intreprinsa in ultimii 20 de ani, prin incrucisari cu Tigaie si Merinos, turcana si metisi acestia reprezinta astazi cca. 43% din totalul oilor existente.
Aria actuala de raspandire a rasei cuprinde zonele de altitudine, cu regim de precipitatii de 900-1000 mm. Rasa prezinta particularitati de conformatie ale raselor neameliorate, tip morfologic dolicomfort, cu trunchiul slab dezvoltat in largime si adancime. Greutatea vie este de 37-40Kg la femele si de 55-60Kg la masculi. Capul este alungit, profilul este drept, la oi, si usor convex, la berbeci. Multe oi au coarnele mici, iar berbecii, coarne mari, spiralate. Gatul este lung si subtire, iar greabanul, spinarea si salele – inguste, crupa scurta si oblica, coapsele putin dezvoltate, pieptul stramt. Membrele sunt lungi, cu osatura fina, dar puternica si frecvent se intalnesc defecte de aplomb (membre in X).
Este o rasa mixta, adica de lana-lapte si pelicele. Productia de lapte este, in medie, de 60-80 litri, iar in conditii bune de hranire poate depasi 100 de litri pe lactatie.
Productia de lana este 2,2 Kg la oi si 3,2 Kg la berbeci. Exista ferme, in zonele unde s-a facut selectie, cu o productie de 4 Kg la oi si si de 6 Kg la berbeci. Lana este groasa, formata din doua feluri de fibre. Extinderea lanii este mai slaba decat la Tigaie, acopera putin fruntea si obrazul, iar pe membre ajunge pana la jumatatea antebratului si pana deasupra jaretului, abdomenul fiind frecvent slab imbracat. Datorita cantitatii mici de usuc, randamentul la spalare este ridicat, de 60-65%.
Productia de carne este in general slaba. Mieii, la nastere, au greutatea de 2,8-3Kg. Viteza lor de crestere este buna, fiind influentata de productia de lapte a mamelor. De la oi bune de lapte se pot obtine, la doua luni, miei cu greutatea de 18-20 Kg, valorificarea acestora fiind cea mai rentabila la aceasta varsta. De la mieii sacrificati in primele trei saptamani de la nastere se pot obtine pielicele de calitate buna, in special la varietatea brumarie. Pentru obtinerea unor pielicele valoroase, in unele zone, se fac incrucisari cu berbeci Karakul.
In cadrul rasei s-au diferentiat patru varietati: alba, brumarie, neagra si Ratca. Varietatea alba este cea mai valoroasa, fiind raspandita in special in Muntii Fagaras si Apuseni. Are o dezvoltare corporala mare si da o cantitate mai mare de lana decat celelalte varietati. Varietatea brumarie este raspandita in nordul Moldovei, in judetele Botosani si Neamt. Pielicica produsilor sacrificati la 2-3 zile este foarte cautata. La Turcana neagra, culoarea se intalneste la miel; pe masura ce acesta inainteaza in varsta, blana devine roscata (seina), iar la varsta adulta aceasta devine cenusie(laie). Varietatea ratca se intalneste in numar mic, in partea de rasarit a Banatului. Prezinta, in general, caracteristicile rasei Turcane. Are coarnele tapoase, rasucite si lana ceva mai lunga.
Rasa turcana se caracterizeaza printr-o mare adaptabilitate la conditiile de mediu de la noi din tara. In perspectiva, se urmareste marirea efectivelor de turcana alba, in zonele de crestere actuale, paralel cu marirea greutatii vii si cantitatii de lana. Pentru marirea eficientei cresterii oilor Turcane, este indicat sa se difuzeze, in toate zonele de crestere, material mai productiv, existent in zona Sibiului si in zona Novaci-Gorj. De asemenea, in conditiile imbunatatirii substantiale a hranei, pentru cresterea rentabiltatii rasei, se recomanda incrucisarea cu rasa Lincoln, pentru marirea productivitatii de lana si carne. De exemplu oaia Stogose este un produs neconsolidat din punct de vedere genetic, rezultat din incrucisarea oilor Turcane cu berbeci Tigai. In privinta conformatiei si constitutiei, rasa prezinta insusiri intermediare intre cele doua rase parentale. Greutarea corporala a oilor adulte si cea a berbecilor este asemanatoare cu a rasei turcane. Suvita are forma conica, cu varful putin ascutit si cu aspect exterior neregulat. Finetea lanii variaza intre 38 si 47 microni, iar lungimea intre 10-16 cm. Cantitatea de lana este 3,5 Kg la berbeci si 2-3 Kg la oile adulte. Se prevede transformarea lor totala, prin incrucisari cu berbeci Merinos sau cu tigaie.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
