Raia sarcoptica (acaroza)

Detalii

Categorie: Porcine

18 Aprilie 2019

Sarcoptoza este o zoonoza cutanata grava, extrem de contagioasa, cu evolutie acuta sau cronica, ce afecteaza porcii indiferent de sistemul de crestere. Se manifestata clinic prin prurit intens, vezicule, apoi pustule, depilatii, dermatita, hiper si paracheratoza cu slabire, produsa de sarcoptes-scabiei, varietatea suis. Boala este raspandita in toate tarile lumii, intalnindu-se frecvent si in tara noastra, unde are implicatii economice deosebite datorita slabirii porcilor, incetinirii cresterii tineretului, consumului mare de furaje pentru unitatea de spor si moartea in cazul evolutiilor grave. 

Clinic boala este cunoscuta din vremuri stravechi, fara a i se cunoaste cauza. Agentul etiologic al raiei la porc a fost descris in anul 1857 de catre Semascko.

Sarcoptes-scabiei este un acarian care paraziteaza pe/si printre straturile epidermice, femelele formand galerii adanci, pana la stratul de baza, in apropierea capilarelor sanguine. Uneori, parazitii ajung in glandele sebacee, in stratul papiloreticular, pana la limita hipodermului. Ouale sunt ovale, masurand 150-100µ. Adultii au o longevitate de 45-60 de zile. Contaminarea se face direct, prin contact intre porcii infestati si porcii sanatosi, precum si prin diferite obiecte infestate.

Sursele de contaminare sunt reprezentate de porcii scabiosi, in special de vieri si scroafe infestate, care imbolnavesc purceii. Nu sunt de neglijat obiectele si materialele contaminate din adaposturi, pe care sarcoptii rezista timp de pana la 3 saptamani. Sarcoptii pot trai 1-2 zile in pielea omului iar in cruste aproximativ 5-7 zile la temperatura de 12-14°C si umiditatea relativa de 45-56%. La caldura si uscaciune, rezista numai 3 zile. Un mare numar de acarieni se gasesc la scroafele aparent sanatoase, intr-o faza latenta, identificandu-se pana la 18000 sarcopti la 1g de material ceruminos auricular. Sarcoptii pot parasi cadavrele animalelor moarte iar in mediu supravietuiesc circa 12 zile la 7-18°C, iar ouale sunt distruse in 6 zile la temperatura de13-14°C si umiditatea de 75%. In mentinerea focarului, un rol important il poate avea omul si alte specii de animale.

Receptivitatea suinelor este influentata de o serie de factori, precum: varsta (tineretul la ingrasat la 4-5 luni poate face forme severe de raie, purceii sugari sunt mai rezistenti, iar vierii si scroafele fac forme oculte, cu leziuni severe cronice la baza urechilor si pliul cozii), stari carentiale (carente proteice, sau vitaminice, in special hipovitaminiza A, carente in saruri de C, P, Zn), afectiuni asociate cu alte parazitoze si bacterioze, stari imunodepresive, starea igienica a adaposturilor, supraaglomeratii, anotimpul (incidenta maxima intalnindu-se toamna si iarna). Cand conditiile de igiena si de alimentatie sunt deficitare, iar masurile sanitar-vetrinare nerespectate, scabia poate evolua cu aceeasi gravitate si vara ca si iarna. Varietatile de Sarcoptes suis pot afecta omul si alte specii precum carnasierele si rumegatoarele.

Sarcoptii actioneaza mecanic-iritativ, traumatizand pielea prin galeriile pe care le formeaza. Cu ajutorul mandibulelor, sarcoptii construiesc galerii intre staratul cornos si mucos al epidermului si invadeaza glandele sebacee si sudoripare, precum si bulbul pilos. La locul de actiune al parazitiilor se produc hiperemii, infiltratii seroase, exsudatii, aflux leucocitar si de fibroblastii. Datorita pruritului, nodulii se desprind si se formeaza cruste. Pe acest fond intra in actiune microorganismele patogene, producand suprainfectii, dermatite purulente, rezistenta organismului scazand foarte mult. Animalele bolnave si cele vindecate nu se imunizeaza complet, putandu-se reinfesta la un nou contact cu parazitii.

Primele semne ale bolii apar la 10-14 zile post-infestat si constau din prurit, foliculita, depilatii, papule, cruste in jurul ochilor pe rat, pe urechi, fata interna a copsei.

Ca si diagnostic se stabileste prin examen clinic, pe baza pruritului si crustelor varoase, cu tendinta de generalizare, depilatiilor neregulate si a contagiozitatii mari a bolii. In forma cronica se observa hiper si paracheratoza. Confirmarea diagnosticului se face prin examen microscopic realizat din cruste recoltate prin raclaj profund. Ca si prognostic putem spune ca este vital favorabil cand boala este diagnosticata la timp si se aplica masuri de combatere, altfel devine rezervat.

Din punct de vedere economic, prejudiciile pot deveni impresionant de mari, prognosticul fiind unul grav.

Porcii cu raie se sacrifica in abatorul sanitar, se prelucreaza numai prin jupuire, iar pieile infestate se confisca. In focare se impune circa 2-3 tratamente, in interval de 7-14 zile in masa, asociate cu dezinfectia si deparatizarea adaposturilor si padocurilor. Masurile carantinabile se ridica la 30 de zile de la ultimul porc vindecat. In unitatile unde a evoluat scabia se recomanda tratarea antiscabioasa a purceilor dupa intarcare, a scoafelor inainte de monta si a vierilor, trimestrial.

Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica

• < Anterior
• Următor >