Cultura de loboda

Detalii

Categorie: Legume

05 Martie 2015

Frunzele de loboda au multiple folosinte culinare si constituie un ingredient al salatelor depurative din cura de primavara.

Se foloseste loboda proaspata, imediat ce este culeasa. Frunzele de loboda sunt potrivite pentru garnituri, suc proaspat, sau pot fi preparate sub forma de salate, ciorbe, supe, pireu, ciulama, mancaruri cu carne, branza, paste fainoase, orez, oua, ciuperci etc.

Manunchiurile de loboda proaspata, presate in pungi, pot fi tinute cateva luni in congelator, pastrandu-si gustul si calitatile nutritive. Intrucat se apropie Sarbatorile de Paste, puteti folosi frunzele de loboda la prepararea drobului de miel. Dupa ce maruntaiele de carne se fierb si se lasa sa se racoreasca, se taie marunt verdeata - un manunchi de loboda, cateva legaturi de patrunjel, marar, usturoi verde, stevie - se adauga in vasul cu carne si se framanta bine. Loboda este adesea folosita ca ingredient si in bucataria fara foc.

Se cunosc astazi trei varietati de loboda de gradina: Atriplex hortensis varianta viridis, care are frunzele de culoare verde; Atriplex hortensis varianta suber, cu frunze colorate rosu-violaceu; Atriplex hortensis varianta Luteus, care are frunzele galbui.

Loboda este o planta anuala care se inmulteste prin seminte. Datorita rezistentei la temperaturi reduse se poate semana atat toamna cat si primavara. Foarte putin pretentioasa, loboda este o planta perfect adaptata la conditiile de clima temperata. Ea creste si la umbra, si la soare, rezista la seceta si este rar afectata de daunatori. Plantele cultivate in soluri bogate si bine umezite dau frunze mai mari. Loboda rosie se simte mai bine in locuri umbroase; in plin soare frunzele ei se usuca.

Este o planta ce creste inalta, in conditii propice putand ajunge la aproape 2 metri inaltime. Frunzele sunt mari, de forma triunghiulara si usor catifelate la atingere. Florile sunt mici, de culoare verde sau rosie; din ele se dezvolta fructele. Acestea sunt adesea confundate cu semintele, in realitate semintele lobodei, de mici dimensiuni, se gasesc incapsulate in aceste fructe, numite achene. Semintele isi pastreaza proprietatile germinative o perioada scurta, de 1 sau 2 ani, de aceea nu pot fi folosite decat pentru initierea culturii din anul urmator.

Loboda nu are aroma. Frunzele ei au un gust agreabil si delicat, asemanator cu cel al spanacului, contrastand cu multe alte ierburi de salata, care au gust mai puternic. Din specia salbatica Atriplex ritens s-a obtinut de-a lungul timpului, prin selectie, loboda de gradina, care se cultiva astazi. Loboda de gradină se cultiva prin semanare direct in camp. Terenul pentru cultura se pregateste la fel ca si la spanac.

Pentru loboda, cele mai bune premergatoare sunt tomatele, castravetii, varza, ceapa verde, salata si spanacul. Avand o perioada de vegetatie relativ scurta, dupa loboda se poate planta in acelasi an ardeiul si tomatele. Semanatul pe teren modelat se face pe cate doua benzi pe un strat, a cate doua randuri, cu distanta intre randuri de 20 cm. Toamna se seamna la sfarsitul lunii august, pentru a se recolta la 10-20 octombrie sau se seamana foarte timpuriu, in luna martie, pentru a se recolta in luna mai.

Norma de samanta este de 8-10 kilograme la hectar. Adancimea de semanat variaza intre 1,5 si 2 cm. Se poate insamanta esalonat din martie si pana la finele lui septembrie. Ca lucrari de ingrijire, se aplica 1-2 prasile, fertilizarea cu 75-100 kg/ha de azotat de amoniu aplicat dupa rasarire, răritul la 15-20 cm pe rand, irigarea numai în caz de seceta, cu norme de irigat de 200-250 metri cubi apa/ha. Plantele rarite se folosesc in consum. Loboda se recolteaza doar prin smulgere, cand plantele au 3-5 frunze normale. In acest caz, se cultiva in sistemul culturilor succesive, fie inainte de tomate, ardei, vinete, fie dupa varza timpurie, conopida timpurie, mazare si fasole de gradina. Atunci cand plantele se lasa sa formeze tulpini, recoltarea frunzelor se face treptat, la 2-4 zile. Productia de loboda de gradina este mai mica cand se recolteaza prin smulgerea tufei, dar ajunge la 40-50 de t/ha, cand se recolteaza esalonat frunzele de pe tulpini.

• < Anterior
• Următor >