„Plate de Florenville” IGP, Belgia, este un cartof (Solanum tuberosum L.) din vechiul soi francez „Rosa”. Acest soi tarziu spre semitarziu are un repaus vegetativ foarte indelungat, iar cultivarea sa necesita sa ramană in medie 120 de zile in pamant.
Aria geografica asociata denumirii „Plate de Florenville” corespunde unei zone situate in sudul Belgiei si cunoscute sub denumirea „Lorraine belge”. Din punct de vedere geologic si agricol, i se mai spune si „regiunea jurasica”, deoarece este singura regiune din Belgia care dateaza din era secundara. Zona de productie a cartofului „Plate de Florenville” este situata, mai precis, intr-o parte a acestei regiuni jurasice care este denumita Gaume (denumire istorico-geografica).
Conditiile climatice si pedologice din Gaume, precum si tipurile de soluri favorizeaza in mod particular cultivarea cartofului „Plate de Florenville”. Intr-adevar, „Plate de Florenville” are nevoie de un sol bine drenat (pentru a se evita asfixierea radacinilor), care se incalzeste repede, pentru a favoriza o buna dezvoltare a lastarilor. In plus, clima furnizeaza resursele hidrice necesare si reduce riscurile de inghet tardiv, la care cartofii sunt foarte sensibili. Datorita acestor resurse hidrice adecvate, se obtin cartofi „Plate de Florenville” cu un continut de substanta uscata mai mic de 20 %. O clima mai uscata ar favoriza cartofii fainosi si, in sens invers, o clima mai rece si mai umeda nu ar permite o buna dezvoltare a tuberculilor. Mai mult, pentru ca este un soi cu crestere lenta, cartoful „Plate de Florenville” trebuie sa fie plantat cat mai timpuriu, iar incalzirea rapida a solurilor in care este cultivat constituie un avantaj important. Trebuie totusi notat ca, in aceste soluri cu buna drenare, randamentul cartofului „Plate de Florenville” se situeaza intre 12 si 25 de tone la hectar, care este randamentul maxim admis pentru a putea beneficia de denumirea „Plate de Florenville”. Intr-adevar, acest randament scazut este foarte important pentru calitatile gustative ale „Plate de Florenville”: cu cat tuberculii sunt mai mici, cu atat concentratia de molecule aromatice este mai mare, iar cartofii sunt mai gustosi.
Prima atestare a cartofilor denumiti „Plates” in sursele istorice belgiene dateaza de la mijlocul secolului al 19-lea. In 1860, Edouard de Croeser de Berges inventariaza in Belgia 128 de soiuri de cartofi, printre care se numara si „Plate”, descris ca fiind de calitate, destul de productiv si lipsit de boli. Acest soi figureaza si in Almanahul agricol belgian din 1899.
„Plate de Florenville” se bucura de un renume local, national si international. Acesta se reflecta, in special, prin organizarea la Florenville a „Sarbatorii cartofului” (un week-end in luna octombrie) incepand din anul 1994. Acest cartof figureaza si in mai multe ghiduri turistice din Gaume. In ceea ce priveste arta culinara, cartoful „Plate de Florenville” este utilizat in mai multe retete pentru care consistenta sa reprezinta o calitate esentiala: „touffaye” este o mancare inabusita; „roustiquettes gaumaises” este o retetă propusa de Noël Anselot in 1980; iar „Floriflette” este propusa de Confrérie des Sossons d’Orvaulx. In plus, calitatile sale culinare ii permit sa figureze in meniul mai multor restaurante, care il prezinta ca fiind un ingredient rafinat si tipic.
Foarte apreciat de consumatori, cartoful „Plate de Florenville” este recunoscut ca avand o productivitate scazuta, dar o calitate foarte ridicata, dovedita si de pretul sau. Mai multe surse de la inceputul secolului al 20-lea atesta faptul ca acest soi de cartofi se vindea mai scump decat celelalte. Chiar si in prezent, pretul sau in magazin (1,99 EUR/kg) il depaseste pe cel al altor soiuri de cartof cu pulpa ferma, cum ar fi Charlotte (1,20 EUR/kg).
