Imperiul Inca, locul de bastina al cartofului

Detalii

Categorie: Cartofi

15 Ianuarie 2016

Cele patru provincii, ale imperiului Inca, dintre care cea mai mare se afla in preajma lacului Titicaca, se intindeau pe 950 000 km patrati, si aveau o populatie de aproximativ 7 milioane de locuitori.

Legenda spune ca la inceputul facerii lumii, Soarele se uita cu mila la oamenii care traiau pe pamant la fel ca animalele salbatice, pana intr-o zi cand s-a miloslovit si a trimis din cer pe fiul sau Manco Capac si pe fiica sa Mama Ocllo, Soarele le-a dat un toiag de aur curat si le-a poruncit sa mearga incotro ii va calauzi acesta si sa se stabileasca unde va putea fi infipt lesne in pamant. Ajung ei dupa multa vreme intr-o vale au incercat sa implante si acolo toiagul si spre mirarea lor, acesta a patruns usor si adanc in pamant, dupa care au intemeiat orasul Cuzco si s-au asezat in fruntea statului creat de ei sub numele de Inca. Dupa moartea lui Manco acesta s-ar fi schimbat in piatra, pe care urmasi sai o pastrau ca pe o relicva. Dupa el, au urmat la conducerea imperiului Inca, intemeiat in secolulal XII-lea, inca 14 domnitori din familia zeului Soare pana la venirea spaniolilor.

In general, marea majoritate a cercetatorilor considera ca locul de bastina al cartofului este situat in bazinul mijlociu al lantului Anzilor, unde cresc si astazi spontat, sub forma unor specii salbatice inrudite cu cartoful.

Odata cu dezvoltarea imperiului Inca, s-a dezvoltat si agricultura. In regiunile joase principalele produse agricole erau porumbul si maniocul, iar in regiunile mai inalte erau cultivate cartoful, fasolea, ardeiul si quinoa. In imperiul Inca au fost amenajate terase de irigare care au permis extinderea cartofului in cultura. Mai sus de Cuzco, s-a pastrat pana in prezent ramasitele unui gigant rezervor de apa.

Prelucrarea in comun a solului era prima datorie a fiecarui om din imperiu. Munca la camp era controlata de un ''tricoc michoc'', descedent al incasilor care putea ordona si pedeapsa capitala pentru cei care nu respectau zile de lucru stabilite de domnitor. Munca pe ogoare incepea in august, iar suveranul insusi inaugura muncile agricole cu un topor de aur. Incasii din Anzi folosea la lucru sapaligi cu coada lunga numite taclla, cu care desfundau pamatul. In fata barbatilor care sapau stateau femeile in genunchi care sfarmau bulgarii cu ajutorul unui topor mic. La plantarea cartofilor, pentru a ingrasa pamantul sarac, incasii puneu uneori cate un peste in cuib. Tot cu scopul de ingrasamant era folosit si sangele uman. Barbatii se luptau cu armele pana erau raniti, iar femeile le strangeu sangele cu scopul de a fertiliza cartofii. La fel si cei omorati erau ingropati pe campurile plantate cu cartofi pentru a se obtine in anul urmator o recolta mai bogata. Recoltarea cartofului era facuta de femei iar transportul se facea cu spinarea. Din cartofii anormali se confectionau papusi imbracate in vesminte femeiesti, carora li se aduceau jertfe pentru a obtine recolte mai bogate. In unele descoperiri arheologice din perioada precolumbiana s-au gasit vase care reprezentau tuberculi de cartofi mai mult sau mai putini stilizati.

• < Anterior
• Următor >