Managementul integrat al daunatorilor, sau IPM, asa cum este cunoscut in mod obisnuit, reprezinta un sistem de gestionare a daunatorilor care isi propune sa fie cat mai durabil posibil. Poate reprezenta modalitatea ideala prin care fermierii pot lupta eficient impotriva bolilor, daunatorilor si buruienilor. In Uniunea Europeana, IPM a fost introdus inca din 2009, fiind inclus in Directiva pentru utilizare durabila.
IPM se refera la alegerea celei mai potrivite combinatii de masuri de cultivare, biologice si chimice pentru gestionarea daunatorilor. IPM asigura cele mai eficiente metode de gestionare a daunatorilor, rentabile, ecologice si acceptabile din punct de vedere social. IPM este folosit si pentru combaterea bolilor si buruienilor.
FAO a definit IPM ca fiind „o analiza atenta a tuturor tehnicilor de combatere a daunatorilor disponibile si integrarea ulterioara a masurilor adecvate care descurajeaza dezvoltarea populatiilor de daunatori si mentin tratamentele cu pesticide sau alte interventii la niveluri care sunt justificate economic, reducand sau minimizand riscurile pentru sanatatea umana si mediu”.
Cel mai important lucru de retinut este faptul ca IPM reprezinta o abordare flexibila; una care utilizeaza toate tehnologiile disponibile si este adaptata nevoilor locale. Nu este o abordare generala, ci una in evolutie, adaptata nevoilor specifice ale fiecarui fermier.
Cum functioneaza gestionarea integrata a daunatorilor?
Cel mai important element al IPM este preventia. Fermierul foloseste o serie de strategii diferite pentru a preveni acumularea daunatorilor prin utilizarea adecvata a tehnicilor si metodelor de cultivare a plantelor.
Ulterior intervine observarea atenta a culturilor. Fermierii trebuie sa monitorizeze nivelul daunatorilor prezenti in cultura, sa monitorizeze continuu culturile si sa decida daca trebuie sa aplice masuri de control.
Inainte de a lua in considerare orice control chimic – sunt analizate toate metodele fizice, mecanice si biologice care pot fi aplicate pentru a tine sub control populatiile de daunatori. Controlul chimic este considerat ultima solutie. De fapt, este recomandat doar atunci cand toate celelalte strategii au fost considerate ca fiind ineficiente. Pesticidele trebuie utilizate cat de mult este necesar si cat mai putin posibil.
Nu exista o solutie unica pentru toti fermierii
Principiul IPM presupune identificarea si dezvoltarea strategiilor de combatere a daunatorilor care iau in calcul toate tehnicile si metodele de control adaptate specificului local. Astfel, va exista o abordare diferita pentru aceeasi cultura in zone de cultura diferite si chiar in tari diferite. Intr-adevar, nu exista o solutie „unica pentru toti” in ceea ce priveste gestionarea daunatorilor.
Implementarea IPM a fost inclusa in Directiva pentru utilizarea durabila inca din 2009, insa multi fermieri nu au acces la materialele dezvoltate, la liniile directoare si protocoalele IPM adaptate situatiei lor specifice. Alaturi de CropLife Europe, AIPROM considera ca partajarea cunostintelor si informatiilor trebuie accelerata. O modalitate de a facilita promovarea si diseminarea strategiilor IPM poate reprezenta crearea unei baze de date centralizate, accesibile agricultorilor, agronomilor si serviciilor de consultanta de la nivel european, national si regional. Trebuie identificate modalitati creative pentru a aduce IPM in atentia fermierilor.
CropLife Europe (traducere AIPROM)
