Masurile pentru fermieri impotriva volatilitatii preturilor si a pierderilor din productie au avut un impact scazut

Detalii

Categorie: Comisia Europeana

05 Decembrie 2019

Potrivit unui nou raport al Curtii de Conturi Europene, instrumentele UE menite sa ii ajute pe fermieri sa isi asigure veniturile impotriva scaderii preturilor si a pierderilor din productie si-au indeplinit doar partial obiectivele, iar gradul lor de adoptare ramane redus si neuniform. Pe langa aceasta, Curtea atrage atentia ca unele masuri exceptionale nu au fost directionate in mod corespunzator si pot antrena plati compensatorii disproportionate.

Politica agricola comuna (PAC) a UE cuprinde o gama de masuri destinate sa garanteze venituri stabile si adecvate pentru fermieri. Platile directe efectuate catre cei 6,4 milioane de fermieri din cele 28 de state membre reprezinta 41 de miliarde de euro pe an. Pe langa aceste plati directe, PAC include si instrumente specifice pentru prevenirea si gestionarea riscurilor si a crizelor in sectorul agricol (De exemplu, pentru stabilizarea veniturilor agricole, se poate recurge la asigurari si la fonduri mutuale). Exista, de asemenea, masuri exceptionale menite sa stabilizeze piata in ansamblu in cazul unor perturbari grave, cum ar fi atunci cand Rusia a decis, in 2014, sa interzica anumite importuri agricole provenite din UE. 

Curtea a examinat in mod special daca aceste instrumente fusesera puse in aplicare in mod eficient si daca obtineau rezultate. Accentul a fost pus in special pe sprijinul oferit de UE pentru asigurari si pe masurile exceptionale introduse pentru sectorul fructelor si legumelor ca urmare a sanctiunilor impuse in 2014 de Rusia.

Curtea recunoaste ca PAC dispune de o gama variata de masuri de protectie a veniturilor. Platile directe joaca un rol important in aceasta privinta. In medie, ele reprezinta un sfert din veniturile fermelor, permitandu-le fermierilor sa faca fata mai bine diminuarii preturilor sau unei productii mai scazute, reducandu-le astfel necesitatea de a contracta o asigurare. In acelasi timp, PAC promoveaza din ce in ce mai mult masurile de prevenire, in special incurajand fermierii sa adopte bune practici agricole si de mediu. Curtea a constatat insa ca aceasta activitate are un impact redus asupra comportamentului fermierilor, deoarece este posibil ca cei care au asigurare sa nu aiba un stimulent suficient pentru a aplica o strategie de afaceri mai favorabila rezilientei sau pentru a se adapta la schimbarile climatice.

In opinia Curtii, cea mai mare parte din cei 2,6 miliarde de euro pe care UE i-a inscris in buget pentru a-i ajuta pe fermieri sa se asigure impotriva volatilitatii preturilor si a pierderilor din productie a avut un impact scazut. Banii ajung la o proportie foarte mica de fermieri, deoarece mai putin de 10 % din cei care incheie asigurari fac acest lucru cu sprijinul UE. Majoritatea fermierilor nici macar nu au in vedere sa se protejeze impotriva riscurilor, intrucat se asteapta sa primeasca oricum ajutoare publice substantiale in cazul unei crize. In plus, sprijinul oferit de UE pentru asigurari nu este directionat catre cei care au cu adevarat nevoie. In cele doua state membre care apeleaza cel mai mult la acest sprijin (Italia si Franta), Curtea a observat o concentrare in sectorul vitivinicol. In acest sector, in care capitalul asigurat poate ajunge la 115 000 de euro pe hectar, multi beneficiari, avand in vedere capacitatea lor financiara si profilul lor de risc, si-ar fi asigurat productia si in lipsa subventiilor din partea UE. 

„Deocamdata, dovezile privind valoarea adaugata europeana a acestui sprijin pentru stabilizarea veniturilor fermierilor sunt limitate”, a declarat domnul Samo Jereb, membrul Curtii de Conturi Europene responsabil de raport. „Masurile ar trebui sa fie directionate mai bine, astfel incat sa poata fi utilizate de fermierii care au cea mai mare nevoie de ele si intr-un mod care sa nu intre in conflict cu dezvoltarea in UE a unei agriculturi mai preventive si mai reziliente.”

In ceea ce priveste cei 513 milioane de euro cheltuiti pentru sectorul fructelor si legumelor in perioada 2014‑2018 ca reactie la interdictia impusa de Rusia, UE nu a stabilit parametri obiectivi pentru a se analiza daca este oportun sa se recurga la acest sprijin. De exemplu, 61 % din sprijin a fost acordat producatorilor de mere (in principal din Polonia), desi exporturile de mere au ramas relativ constante sau chiar au crescut. De asemenea, masuri exceptionale s-au aplicat si pentru alte fructe (cum ar fi piersicile si nectarinele), mai degraba pentru a se aborda problema supraproductiei structurale in UE decat pentru a se face fata unor perturbari punctuale ale pietei. Nu in ultimul rand, Curtea observa ca sprijinul din partea UE pentru retragerea produselor in vederea distribuirii gratuite a fost costisitor. In unele cazuri, tarifele platite au depasit in mare masura preturile pietei si au permis astfel sa apara o situatie de supracompensare. In plus, Curtea a constatat ca majoritatea produselor retrase pentru sistemele de distribuire gratuita au revenit, in cele din urma, pe piata sub o forma diferita (de exemplu, sub forma de suc in Grecia si in Spania), doar o mica parte ajungand la persoanele aflate in dificultate.

In contextul propunerilor legislative recente pentru viitoarea PAC, care urmaresc sa sporeasca accentul pus pe gestionarea riscurilor, Curtea recomanda Comisiei Europene: 

• • sa incurajeze fermierii sa se pregateasca mai bine in eventualitatea unor situatii de criza;
  • sa imbunatateasca conceptia si monitorizarea sprijinului pus la dispozitie pentru asigurari;
  • sa clarifice criteriile pentru declansarea si incheierea masurilor exceptionale;
  • sa ajusteze compensatia pentru operatiunile de retragere.

Curtea de Conturi Europeana

• < Anterior
• Următor >