Dihorul

Dihorul (Mustela putorius) este inrudit si similar in marime cu sobolanul domestic. Are o masca faciala caracteristica, gatul lung, capul mic si picioarele scurte. Este un animal activ in principal noaptea si este foarte galagios, scotand o varietate de suieraturi si zgomote bombanite.

Capul si trunchiul are 35-38 cm. Coada are 15-19 cm lungime iar greutatea lor este de 0,7-1,3 kg. Blana pe spate e cafenie-castanie intunecat, uniform si pe mijlocul lui o dungă slaba roscata-cafenie. Pe laturi este galbuie. Barbia si varful botului albe-galbui. Nasul este inchis la culoare. In urma ochilor, au o pată alba-galbuie, slab delimitata, care se continua in urma urechilor si o dunga stearsa de aceeasi culoare. Urechile sunt cafenii cu margini albe. Mustatile sunt lungi, negre-cafenii. Culoarea variază de la individ la individ. Foarte rar se intalnesc dihori complet albi sau galbeni.

Mustela putorius putorius (dihorul salbatic) este raspandit in toata zona temperata a Europei şi Asiei. La noi e destul de comun, prin clai de grau, gramezi de lemne, ruine, magazii de cereale, etc. Foloseste si vizuinile vulpilor sau ale iepurilor de casa. Predominant nocturn, se hraneşte cu gaini, porumbei, oua, soparle, serpi, broaste, pesti. Imperecherea lor are loc prin februarie-martie. Femela naste, după 6 saptamani, 3-6 pui, orbi, care vad după 14 zile.

Habitatul lor este zona impadurita, adesea aproape de habitatul uman.

Mustela putorius furo (dihorul domestic) este o alta specie fata de dihorul salbatic. Dihorul domestic, in cazul ca reuseste sa scape/fuga, in general moare in salbaticie in aproximativ 48 ore pt ca nu are instinctele necesare supravietuirii in salbaticie. Dihorii au fost domesticiti chiar inaintea pisicilor. Ei erau folositi pentru vanarea iepurilor.

Crescatorii de dihori domestici nu isi hranesc animalele cu carne cruda, ci cu mancare uscata pentru pisici, cu procent mare de proteine. In cusca trebuie pusa o litiera mica, un recipient cu pentru apa, un recipient pentru mancare, paturi mici sau carpe in care sa poata dormi. Dihorii isi fac nevoile la cutia cu nisip.

Masculii domestici sunt de 2 ori mai mari decat femelele, dar, in cazul in care sunt castrati, nu se observa nici o diferenta de comportament. Daca nu sunt castrati, au un miros puternic in perioada in care sunt in calduri, si pot fi mai agresivi. Se recomanda sa fie castrati la varsta de 6 luni, dupa ce s-au dezvoltat complet.

Femelele intra in calduri in general la 6-7 luni, dar se poate intampla si mai devreme (4-5 luni). Se recomanda ca, in cazul in care nu se doreste inmultirea lor, sa fie sterilizate. Daca o femela nesterilizata ramane in calduri o perioada indelungata, fara a se imperechea, se poate imbolnavi, si poate chiar sa moara datorita anemiei. Cand o femela este in calduri, ea nu isi modifica comportamentul.