Bolile la fructele din depozite
- Detalii
- 26 Februarie 2008
Merele, perele si gutuile fac parte din grupa produselor perisabile ce pot fi pastrate 120-140 de zile, in functie de specie, soi si momentul de recoltare, gradul de maturare si conditiile de pastrare. Calitatea fructelor este in general strans legata si de starea sanitara a produselor, ce se introduc in depozite si de masurile ce trebuie aplicate, pentru evitarea extinderii bolilor in timpul pastrarii.
.
Merele sunt afectate de diferite viroze, care produc deformarea fructelor, alungirea pedunculului si scaderea rezistentei la pastrare, patarea inelara ruginie care provoaca suberificarea cojii sub forma de pete superficiale, ruginii, de forma inelara. Fructele nu rezista la pastrare, iar valoarea comerciala este mult depreciata.
Dintre bacterioze mai raspandita este arsura bacteriana provocata de doua bacterii care provoaca simptome foarte apropiate si care se manifesta prin aparitia, pe fructe, a unor pete circulare sau neregulate, cu marginile nedefinite, in dreptul carora tesuturile se zbarcesc, se afunda in pulpa si crapa. Pe vreme umeda, la suprafata petelor apare un exudat bacterian de culoare brun-deschis. Fructele infectate de aceste bacterii sunt depreciate si nu rezista la pastrare.
Dintre ciuperci, cele mai mari pagube le produce monilioza sau putregaiul brun, care ataca toate cele trei specii pomicole (mar, par, gutui), producand pagube importante, indeosebi in livezile ingrijite necorespunzator. Pagubele se amplifica in timpul transportului, dar mai ales in timpul pastrarii. Aceasta ciuperca infecteaza fructele din cele mai tinere faze, dar atacul devine mai evident pe fructele mature cand se manifesta sub trei forme: putregai brun, putregai negru si putregaiul inimii.
Putregaiul brun debuteaza in livada dar si in depozite. Putregaiul negru apare mai rar si numai pe fructele complet maturate, indeosebi in depozite, iar la putegaiul inimii infectia se produce intern, miceliul ciupercii patrunzand direct în camera seminala, de unde se extinde in pulpa care putrezeste, un timp nefiind evidenta la exteriorul fructului.
Mult raspandita este si patarea cafenie produsa de o ciuperca si care se manifesta cu predilectie la soiurile de toamna in toti anii, dar cu intensitate diferita, in functie de conditiile climatice si starea de ingrijire a livezilor. Boala ataca fructele de mar in toate fazele fenologice, pana la recoltare. Pe fructele mature se observa pete mai mult sau mai putin circulare, cenusii, acoperite cu un strat catifelat constituit din conidioforii si conidiile ciupercii. In caz de atac puternic, fructele apar mici si deformate, lipsite de valoare comerciala.
O alta boala deseori observata in depozitele de mere este putregaiul amar care infecteaza fructele in faza de maturitate deplina. In depozit se manifesta prin aparitia de pete mari, brune, dezvoltate pe orice parte a fructului in jurul lenticelelelor, dar mai ales in zona pedunculara. Pulpa fructului se brunifica, putrezeste si are un gust amar. Putregaiul fructelor de mar si par poate provoca pierderi însemnate îndeosebi în verile calde si ploioase la soiurile sensibile, debutand prin pete mici, circulare, brun-închise, sub care pulpa se brunifica neuniform, se usuca si devine tare.
Patarea lenticulara a merelor si perelor este foarte frecventa în depozite. Infectia se produce in livezi, dar se continua si in depozite, ciuperca patrunzand în fructe indeosebi prin lenticele, dar si prin rani necicatrizate.
