Lucrarea solului in pomicultura
- Detalii
- Categorie: Pomicultura
- 01 August 2008
In actualele plantatii pomicole se recomanda folosirea si lucrarea solului dupa urmatoarele sisteme: ogorul lucrat, erbicidat, combinat, culturi intercalate, culturi pentru ingrasaminte verzi, inierbarea permanenta sau temporara) si mulcirea solului.
Ogorul lucrat.
Este recomandat pentru plantaiile intensive, intrare pe rod din regiunile de stepa si silvostepa, amplasate pe terenuri care nu sunt supuse eroziunii.
Aceasta consta in meninerea permanenta a solului, atat pe intervalele dintre randuri cat si intre pomi pe rand, afanat la suprafaa, fara buruieni si crusta. Ogorul lucrat prezinta urmatoarele avantaje: mareste capacitatea de acumulare si retinere a apei in sol; amelioreaza regimul de caldura si aeraie in sol, unde intensifica procesele microbiologice aerobe, determinand cresterea continutului in nitrati si fosfor asimilabil.
Ogorul lucrat prezinta si unele dezavantaje, care in anumite conditii fac discutabila aplicarea lui si anume: intensifica procesul de eroziune a terenurilor in panta, distruge structura solului, favorizeaza tasarea solului in profunzime, slabeste rezistenta la ger a pomilor in timpul iernii prin prelungirea cresterii in toamna, fructele sunt mai slab colorate, ingreuneaza accesul si circulatia tractoarelor si a masinilor in livada in perioadele ploioase, necesita un consum mare de energie si manopera, fapt ce duce la marirea costului de productie a fructelor.
In cadrul acestui sistem, terenul este mentinut curat de buruieni cu ajutorul erbicidelor. Acestea pot fi administrate fie numai pe randul de pomi fie pe intreaga suprafata a livezii (S. Coman, 1977).
Avantajele utilizarii ogorului erbicidat sunt: reduce numarul de lucrari necesare pentru distrugerea buruienilor, cu efect pozitiv asupra structurii solului si a tasarii lui in adancime, incetinsete ritmul de mineralizare a substanelor organice, permite dezvoltarea sistemului radicular in stratul superficial al solului, reduce cheltuielile la unitatea de suprafata si necesarul de forta de munca.
Acest sistem prezinta si dezavantaje, deoarece folosirea repetata si in doze mari a erbicidelor contribuie la ridicarea gradului de poluare chimică; diminueaza aerisirea si infiltratia apei in sol cu efecte nedorite asupra activitatii microoganismelor, fapt ce duce la crearea unei stari fitotoxice pentru pomi.
Ogorul combinat.
Acest sistem cumuleaza avantajele ogorului lucrat cucele ale ogorului erbicidat, diminueaza sau elimina in acelasi timp dezavantajele acestor doua sisteme.
In acest sistem terenul se trateaza toamna si primavara ca la ogorul lucrat. Dupa discuirea de primavara se erbicidează, iar in timpul verii se aplică 1-2 prasile. O alta varianta consta in intreinerea ogorului intre randurile de pomi prin lucrari mecanizate, iar pe rand prin erbicidare.
Culturi intercalate.
Se aplica in primii 2-4 ani de la infiintarea plantaiilor, pana la intrarea in plina producie. Cultura intercalata poate fi reprezentata de plante anuale cu talie redusa. Speciile se aleg cu multa atentie pentru a nu se suprapune perioadele lor de consum maxim a apei si a substantelor minerale, cu cele ale pomilor si totodata sa nu ingreuneze lucrarile de intretinere si tratamentele antiparazitare.
In zonele cu suficiente precipitatii, in plantatiile amenajate pe pante, expuse eroziunii sau in cele irigate, terenul dintre randurile de pomi se pot cultiva cu diferite ierburi perene. Inierbarea solului poate fi permanenta, adica pe toata durata plantatiei, sau tempora, cand se alterneaza la 3-4 ani, terenul inierbat cu ogorul lucrat. Inierbarea poate fi totala, cand ierburile cresc pe toata suprafata sau partiala, atunci cand o parte din teren este intretinut ca ogor lucrat. In acest ultim caz ogorul lucrat se mentine in jurul pomilor sub forma de cercuri, sub protectia coroanelor, sau in benzi lucrate de-a lungul randurilor, cu latimea de 1,5-2 m. In cazul livezilor intensive de mar si par intretinerea solului sub forma de benzi inierbate de 2 m latime, pe intervalul dintre randuri, alternand cu ogorul lucrat, grabeste intrarea pomilor pe rod, asigura producii mari de fructe si usureaza efectuarea lucrarilor cu mijloace mecanice (St. Coman Si col., 1981).
Mulcirea solului.
In acest sistem solul se mentine acoperit cu diferite materiale care poarta denumirea de mulci. El se poate obtine prin cosirea repetata a ierburilor perene sau anuale din plantatii, prin acoperirea cu folie neagra sau gri de polietilena, sau utilizand diferite produse vegetale care se obtin pe alte terenuri, cum ar fi: paie, coceni tocati, frunze, rumegus, fan degradat etc. Terenul se poate mulci total sau numai pe fasii pe lungimea randului de pomi, cu olatime de 1,5 - 2 m si o grosime de 15-20 cm. Acoperirea solului cu polietilena determina ridicarea temperaturii lui cu pana la 5°C si a umiditatii cu 20%, comparativ cu varianta fara mulci (B. Manescu si col., 1970).
