Informatii din pomicultura
- Detalii
- 24 August 2007
Tăierile de fructificare
Rodirea periodică
Date statistice
Refacerea patrimoniului pomicol
Jumătate din patrimoniu pomicol dispare pe cale naturală
.....................................................................................................
Tăierile de fructificare.
Privesc ramurile roditoare şi cele de semischelet. Ramurile de rod nu se taie anual. Asupra lor se intervine pe măsura înaintării în virstă când acestea se ramifică şi se lungesc. Scurtăturile trebuiesc făcute cu scopul realizării ramificări şarpantelor. La pomii aflaţi în plină rodire se urmăreşte normarea încărcăturii cu muguri florali în raport cu potenţialul pomului. Timp de 5-8 ani tăierile de fructificare se aplică simultan cu tăierile de întreţinere. Către mijlocul perioadei de de plină producţie, ca urmare ascăderii potenţialului vegetativ al pomilor creşterea lăstarilor devine insuficientă. Pe semischelet prin tăierile de fructificare se elimină părţile cu ramuri fructifere epuizante şi se crează condiţii de stimulare a unor ramuri vegetative pe care se formează ramuri de rod tinere. Ramurile de un an viguroase se elimină sau se inclină şi se scurtează în vederea ramificări lor. Ramurile de peste doi ani se pot scurta dacă este necesar, în zona lemnului de doi ani. Pentru a se evita ramificarea se păstrează porţiunea bazală.
Rodirea periodică.
Pomii cultivaţi pe soluri sărace, neîngrăşaţi şi neîngrijiţi rodesc periodic. Măsurile de combatere a periodicităţii în ani cu rod sunt: aplicarea toamna a îngrăşămintelor cu posfor şi potasiu şi o treime cu azot, tăieri de rărire şi fructificare pentru normarea rodului; reintinerirea formaţiunilor fructifere; măsuri pentru protecţia florilor contra gerurilor târzii de primăvară; rărirea florilor şi fructelor legate abundent; tratamente corespunzătoare contra bolilor şi dăunătorilor;menţinerea unui raport optim între frunze şi fructe; asigurarea umidităţii în sol;aplicarea suplimentară de complexe. Măsurile de combatere în anii fără rod: tăierile moderate pentru a nu stimula prea mult creşterile vegetative; aplicarea îngrăşămintelor cu azot în doze moderate, tratamente fitosanitare corespunzătoare pentru a menţine un aparat foliar sănătos.
Date statistice:
In ultimii 25 de ani au fost defrişate 70% dintre plantaţiile intensive; patrimoniul pomicol a fost diminuat cu 70 000ha. Romania realizează astăzi doar 30 % din producţia de fructe a anului 1989, din care 50% nu se poate comercializa în stare proaspătă. Producţile sunt la nivelu a 10% din nivelul randamentelor pe ha din Europa. Romania practic nici nu contează pe piaţa europeană în privinţa exportului. Şansele Romaniei sunt modernizarea celor 22 000 ha a plantaţilor de prun şi extinderea plantaţiilor de arbuşti la 1500-2000 ha.
Refacerea patrimoniului pomicol necesită cel puţin 20 de ani.
Refacerea patrimoniului pomicol necesită cel puţin 20 de ani sitrebuie luate urmatoarele masuri:
· Sistarea defrişărilor: se încalcă legea pomiculturii apărută în 23 martie 2003, în care defrişările se fac prin “autorizaţie de defrişare” eliberat de direcţia agricolă.
· Stimularea infinţării de exploataţii pomicole 10-20 ha: acordarea dreptului de preemţiune la cumpărarea de livezi pomicole.
· Constituirea la nivelul fiecărui judeţ a unui corp de arendaş: ca formă tranzitorie pentru exploataţiile viabile.
· Stimularea unei industrii moderne de prelucrare a fructelor: reţea de fabrici de capacitate medie integrate în cadrul grupurilor de producători şi stimulării producerii de sucuri şi produse deshidratate ecologice.
· Refacerea pepinirelor pomicole: pentru multiplicarea celor mai valoroase soiuri create de cercetare.
· Crearea de sisteme de livezi pentru viitor:
o livezi cu suprafeţe de peste 5 ha (sistem, intensiv şi hiperintensiv, pe terenuri fertile, mecanizabile, cu soiuri performante, pe portaltoi vegetativi);
o livezi sub 5ha pe terenuri nemecanizabile pe portaltoi generativi (din sămânţă);
o livezi pe lângă casă în grădină pe portaltoi vegetativi mai puţin viguroşi, şi în curţi sau pe aliniamente, pe portaltoi generativi, în special cireş şi nuci.
Jumătate din patrimoniu pomicol dispare pe cale naturală.
Producţia de fructe a scăzut de la 1,5 mil. tone la 500 mii tone. Romania care deţine cel mai mare număr de pomi/locuitor consumă cele mai puţine fructe. Consumul de fructe autohtone se rezumă la mere şi prune, au dispărut piersicile şi caisele. Jumate din pomi fructifică a dată la 4-6 ani. Pomii sunt atât de îmbătrâniţi încât dispar pe cale naturală anual 800 hectare. Se refac anual 1000 hectare în sistem arhaic care produc 3-5 tone/ha faţă de 40-50 tone/ha cât realizează fermele europene în sistem intensiv. Cercetătorii români Gheorghe Mladin director ICDP Măriceni –Piteşti, Mihai Iancu membru Academia de Ştiinţe Agricole, Prof. dr Pârvan Parnia recomandă Tuleu Românesc care nu are egal în Europa şi arbuşti autohtoni ca şi fructe proaspete, deshidratate, gemuri fără zahăr. Producţia de prune poate fi eşalonată pe o perioadă de recoltare de 3 luni pentru a asigura industrializarea superioară a întregii producţii de prune. Cu merele şi perele româneşti nu putem intra de fel ca si prunele în Europa pentruca decalajul este mare.
