Zootehnia prin... ochelarii mei
- Detalii
- Categorie: Editorial
- 16 Aprilie 2009
Straduindu-ma sa inteleg cum si ce gandesc cei care conduc destinele acestei tari de totul merge... precum racul, mi-am amintit o afirmatie a unui parlamentar, specialist in agricultura, facuta cu ceva ani in urma.
Era vorba de „ajutorul“ acordat zootehniei de catre guvernul din acea perioada si suna cam asa: „Celor care nu vad acest efort financiar facut de Guvernul Romaniei le recomand sa consulte un medic oftalmolog. Cu ajutorul unor ochelari performanti sigur vor vedea realizarile…“.
In zootehnie, daca de ea trebuie sa vorbim acum, cu ochelarii pe care ii port de ceva vreme nu vad, de vreo 20 de ani incoace, decat distrugeri sistematice, lipsa unor politici si strategii coerente si o trecere de la o zootehnie construita pe principii stiintifice la una empirica, de subzistenta.
„Prin acordurile incheiate cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International ne-am angajat sa lichidam tot ce este nerentabil“ – asa sunau declaratiile politice ale tuturor guvernelor postdecembriste si astfel am asistat in acesti ani la lichidarea unor combinate de crestere si ingrasare a porcilor, ferme avicole si ferme de crestere a taurinelor care „erau mari si nerentabile“.
Nu mai vorbesc de cercetarea si invatamantul de specialitate. Efectele acestor decizii si-au pus grav amprenta asupra sectorului zootehnic, disparitia fermelor mari a avut drept consecinta imposibilitatea asigurarii necesarului de consum al populatiei, necesar care a fost mai apoi suplinit de importuri, insa cu o contributie majora la deficitul balantei comerciale. Asadar, atentie la sfaturile si recomandarile facute de cei ce ne dau cu o mana, dar ne iau intotdeauna cu doua!
Reformele din sectorul zootehnic au fost de cele mai multe ori doar incepute si lasate undeva la jumatatea drumului, in dauna producatorilor din sectorul vegetal si crescatorilor de animale, dar mai cu seama a consumatorilor care au platit preturi mult prea mari pentru produsele aduse din alta parte, uneori de calitate indoielnica.
Legi, norme metodologice au ramas doar scrise pe hartie. Nicio structura nu s-a preocupat de implementarea acestora in teritoriu. Specialistii au avut si au drept atributie mai degraba sa numere, de cateva ori pe an, animalele din batatura taranului si sa-l invete ce documente trebuie sa intocmeasca pentru bruma de bani pe care o primeste ca subventie, decat sa se ocupe de politici si strategii in domeniu.
Ati vazut vreun program de zonare in teritoriu a speciilor, raselor si tipurilor de animale, in functie de conditiile agroecologice si de interesele socioeconomice, ori vreo strategie de organizare si exploatare a pajistilor sau poate niste reglementari privind transhumanta ovinelor, ca forma de punere in valoare a resurselor furajere montane si alpine?
Poate doar daca ati descoperit oftalmologul si ochelarii cu care sa vedeti eforturile guvernantilor. Ma tem ca, cel putin o perioada de timp, vom asista la aceeasi demagogie ajunsa in trend si aproape nelipsita de la toate dezbaterile parlamentare, din mass-media, intalniri de lucru, sedinte etc.
Oricum, prin proprii mei ochelari nu vad acum decat o lipsa de coerenta a politicilor agricole in general, o repartizare neglijenta a investitiilor realizate cu bani europeni si multe altele pe care spatiul tipografic nu-mi permite sa le detaliez. Vad aproape tot in culori sumbre. Poate dupa consultarea unui oftalmolog…
Ing. Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009
