Originea agriculturii ecologice

Detalii

Categorie: Agricultura ecologica

08 Iunie 2009

Agricultura ecologica nu se putea dezvolta fara cunoasterea bazelor ei ce reprezinta cunostinte fundamentale de ecologie, agroecologie si protectia mediului.

Obiectul ecologiei il formeaza studiul ecosistemului, inteles ca o unitate fundamentala de structurare a naturii, care integreaza o comunitate vie (biocenoza) cu mediul fizic pe care il locuieste (biotop) si in care exista un permanent flux de energie.

Izvoarele agriculturii ecologice sunt reprezentate prin cele trei curente aparute in  Europa:

• Primul este cel aparut in Germania in anul 1924 sub impulsul lui Rudolf Steiner, cu denumirea de agricultură biodinamica.
• Cel de-al doilea curent, aparut in Marea Britanie in 1940, bazat pe teoria dezvoltată de catre Sir Albert Haward si Lady Eve Balfour sub denumirea de agricultura organica.
• Nu in ultimul rand, cel de-al treilea curent, sub denumirea de agricultura organobiologica a fost dezvoltat in Elvetia de catre Hans Peter Rusch si H. Muller.
  
  

Toate au la baza ingrasarea organica, prin compostarea gunoiului de grajd si a altor resturi vegetale si organice, cu diferite adaosuri de alte componente (plante medicinale, stomac de rumegatoare). Aceste trei curente privite in ansamblu ca izvoare ale agriculturii ecologice au contribuit semnificativ la aparitia acestui sistem de productie. Dar, o amploare mai mare in dezvoltarea agriculturii ecologice a existat dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Motivele apariţiei agriculturii ecologice sunt multiple. Pe plan european, aparitia agriculturii ecologice s-a datorat in primul rand constientizarii oamenilor de stiinta de impactul agriculturii intensive asupra mediului, asupra sanatatii populatiei prin consumul de produse provenite din agricultura chimizata.

Pe parcursul anilor ’50, obiectivul principal atribuit agriculturii era de a satisface, datorita unei cresteri foarte importante a productivitatii agricole, nevoile primare de hrana si cresterea nivelului de trai in C.E. Se Intelege, asadar, ca a fost greu pentru agricultura ecologica sa obtina un ecou favorabil in acest context.

In schimb, sfarsitul anilor ’60 si mai ales anii ’70 corespund cu aparitia constientizarii importantei protectiei mediului, la care agricultura ecologica putea da un raspuns adecvat. S-au creat noi asociatii regrupand producatori, consumatori, si alte persoane interesate de ecologie, de o viata legata de natura.  Aceste organizatii si-au dezvoltat propriile caiete cu indatoriri, cu reguli de productie ce trebuie respectate.

Cu toate acestea, agricultura ecologica a inflorit cu adevarat in decursul anilor ’80 cand modelul nou de productie si interesul consumatorilor pentru aceste produse a continuat sa creasca, atat in majoritatea tarilor europene, cat si in alte tari, ca SUA, Canada, Australia si Japonia. In acelasi timp s-a produs si o constientizare a consumatorilor pentru o alimentatie mai sanatoasa, precum si responsabilitatea fata de mediul inconjurator ceea ce a contribuit in final la aparitia de ferme organice.

Agricultura ecologica este solutia viabila, rezolvand impactul negativ al agriculturii asupra mediului si a calitatii  produselor si are trei obiective majore:

• obtinerea unor produse agricole de calitate, in cantitati suficiente si la costuri rezonabile;
• imbunatatirea si conservarea calitatii mediului inconjurator si reducerea surselor de poluare;
• crearea cadrului general pentru producatorii de produse agroalimentare biologice care sa permita cresterea veniturilor si sa ofere satisfactia muncii.
  
  

 In anul 2000 fermele ecologice reprezentau unul dintre sectoarele agricole cele mai dinamice din Uniunea Europeana. In ceea ce priveste repartizarea pe continente a numarului de ferme ecologice, ponderea cea mai ridicata o detine Europa (37,7 %) urmata de America Latina (30,9 %), Africa (15,4 %) si Asia (13,3 %).

Agricultura biologica este consecinta unei serii de reflectii si rezultatul dezvoltarii mai multor metode de productie agricola initiate alternativ indeosebi in nordul Europei. 

Sursa: www.agriculturae.ro

• < Anterior
• Următor >