Stefanuroza porcilor

Detalii

Categorie: Porcine

02 Aprilie 2016

Stefanuroza este o nematodoza renala si perirenala a suinelor crescute in libertate, manifestata prin tulburari renale, uneori cutanate si generale.

Stephanurus-dentatus este un nematod a carui lungime este de 20-30mm, iar femela de 30-45mm, grosimea fiind de 3-4 mm. Are cuticula transparenta, observandu-se organele interne. Prezinta o capsula bucala dezvoltata, sub forma de cupa, in care se gasesc sase dinti ascutiti. In jurul orificiului bucal se afla sase ingrosari cuticulare. Intestinul este contorsionat, bursa copulatoare a masculului este mic, iar spiculii au pana la 1 mm lungime. Parazitii adulti traiesc in rinichi, uretere, in tesutul adipos perirenal, uneori in ficat si maduva spinarii, in conditiile optime de temperatura si umiditate, eclozeaza repede, larvele L1, dupa doua naparliri, ajungand la stadiul infestant in aproximativ 3-5 zile. Acestea sunt foarte sensibile la razele solare, la uscaciune si la temperaturi scazute. Larvele L3 raman viabile, obisnuit, 2-3 luni.

Porcul se infesteaza direct prin consumul larvelor, odata cu resturile organice de pe sol, sau prin ingestia ramelor in care se gasesc larve. Este posibil infestarea si pe cale transcutanata si transplacentara. Cand sunt ingerate, larvele patrund in peretele stomacului unde isi continua evolutia. Daca patrund prin piele, prima napirlire se produce in derm. Dupa 3-8 zile pana la 40 de zile, atat larvele din mucoasa gastrica, cat si cele din derm, migreaza spre ficat, unde stationeaza cca 3 luni pana ajung sub capsula hepatica, pe care o traverseaza si trec prin cavitatea peritoneala indreptandu-se spre rinichi si organele din jur. Larvele patrund prin peretii uretelor, in rinichi, in tesutul adipos perirenal, unde formeaza noduli de reactie. Larvele pot stationa si in splina, pancreas si alte organe. Au perioada prepatenta cuprinsa intre 6-16 luni. Viermii adulti traiesc pana la 2 ani, au o prolificitate crescuta, putand depune pana la 10 milioane de oua/zi. Sursele de infestare sunt reprezentate de scroafele si vierii de reproductie, boala intalnindu-se cu o incidenta crescuta in zonele calduroase si umede, insotind acarioza. Parazitul este un vector pentru o serie de microorganisme patogene ca: salmonele, colibacili, streptococi patogeni.

Boala nu reprezinta o entitate de interes deosebit pentru cresterea suinelor in tara noastra, insa evolueaza grav. Putem spune ca modul de actiune al parazitului este influentat de ciclul biologic si reactivitatea suinelor. Influenta cea mai mare asupra suinelor este data de stationarea si migrarea prin ficat, cand distrugerile sunt foarte mari, ducand la hepatita, ciroza si ascita. Leziunile hepatice si renale sunt date de actiuni mecanic-iritative, inoculatoare, toxico-alergice ale stadiilor larvale si adultilor in aceste organe. Cand larvele traverseaza pielea, apar tulburari prin zonele de migratie. Pot aparea forme simple pana la leziuni dramatice, in functie de infestare si reactivitatea organismului. Pot aparea gastrite catarale, dermatite, miozita, ciroza heaptica si ascita, peritonita, nefrita etc. Caracteristicile sunt leziuni renale, parazitii gasindu-se in interiorul unor chisturi pline cu puroi verzui.

Ca si simptomatologie, putem spune ca boala este discreta, necaracteristica. Animalele slabesc, nu realizeaza sporul de crestere in greutate, prezinta anemie, subicter, ascita. Pot prezenta disurie, polachisurie cu urina tulbure, dureri in regiunea lobara. In infestatiile masive, complicate, pot aparea periotonite sau paraplegie. Uneori se observa noduli cutanati iar in unele cazuri apar tuse, raluri bronhiale si subfebrilitate. In ce priveste diagnosticul se poate suspiciona pe baza semnelor clinice. Examenul parazitologic al urinei este negativ in prima faza (migrarea si stadiul larval), devenind pozitiv cand parazitii din rinichi si uretere elimina oua prin urina.

Diagnosticul se confirma necropsic prin descrierea leziunilor si a parazitilor existenti. Prognosticul este favorabil in infestatii slabe si grav cand parazitii se localizeaza in ambii rinichi.

Tratamentul se poate realiza cu Ivomec 0,3mg/kg viu, Levamisol 8-10 mg/kg viu, per os, Albendazol 10 mg/Kg viu/zi, in amestec cu furajele.

Profilaxia vizeaza masuri generale de igiena si asigurarea unor ratii echilibrate cantitativ si calitativ. Se va urmari eliminarea scroafelor si vierilor de reproductie batrani, purtatori de paraziti adulti care raspandesc ouale prin urina. Scroafele cu purcei se vor creste in adaposturi igienice, curatate si dezinfectate periodic. Nu s-au semnalat imbolnaviri la om cu acest parazit dar ingrijitorii si personalul care vine in contact cu animalele infestate va lua masuri de protectie si securitate personala.

Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica

• < Anterior
• Următor >