PAC Post 2027: Pozitia Aliantei pentru Agricultura si Cooperare

Detalii

Categorie: Stiri agricole

27 Martie 2023

Alianta pentru Agricultura si Cooperare informeaza oficial ca prezentul document reprezinta o perspectiva de baza preliminara privind viitorul Politicii Agricole Comune (PAC) post 2027, urmand ca pe parcursul procesului de negociere sa se revina cu opinii oficiale suplimentare. In acest context, consideram ca avem nevoie de o PAC mai puternica, cu un cadru institutional si organizational adecvat pentru simplificarea acesteia, mai putin birocratic si mai usor de utilizat, pentru a raspunde mai bine provocarilor actuale ale sectorului agricol.

Astfel, valoarea si rolul PAC ar trebui sa fie evaluate in lumina pandemiei Covid-19, a crizei energetice, a crizei ingrasamintelor, a cresterii inflatiei, a invaziei rusesti in Ucraina si a liberalizarii importurilor de produse agricole din Ucraina, din cauza carora o buna parte din fermierii din Romania risca falimentul.

Ca principiu major, solicitam o politica puternica, reglementata in comun si finantata in mod adecvat pentru a sprijini fermierii si pentru a continua sa ofere cetatenilor alimente sigure, nutritive si de inalta calitate intr-un mod durabil, nu numai in UE, ci si in tarile terte. Este primordial sa fie stabilite si urmate directii de actiune care sa duca atat la atingerea obiectivelor de durabilitate si sustenabilitate cat si la productivitate si performanta. De multe eforturile agriculturii nu sunt apreciate, desi sectorul merge in directia potrivita privind durabilitatea. Astfel, trebuie sa se faca apel mai mult la punctele forte, respectiv dimensiunea culturala, sistemul de productie specific, trasaturile ergonomice, climatice si propriile bucatarii, care imbogatesc UE.

Consumatorii trebuie sa accepte ca productia durabila presupune costuri mai mari si nu se reflecta in preturi, de cele mai multe ori. Europa se indreapta spre o agricultura din ce in ce mai durabila. Asta inseamna costuri mai mari, iar preturile alimentelor, de cele mai multe ori, nu acopera tot. Trebuie sa comunicam cu publicul in mod transparent, prin etichete clare, pentru a putea face distinctia intre produse autentice si produse substitute. Trebuie sa se tina cont de valoarea nutritiva, de rezultatele testelor in ceea ce priveste impactul acestora asupra organismului uman, de costurile de productie, de pretul de vanzare la raft. De asemenea, trebuie luate in considerare si tendintele demografice, tinerii fermieri, dimensiunea fermelor, restrictiile introduse de Pactul Verde, schimbarile climatice, impactul si contributia agriculturii. Azi e aproape imposibil ca agricultorii sa continue sa produca respectand toate constrangerile si sa isi mentina competitivitatea in acelasi timp.

Este nevoie de un sistem agricol viabil in toate statele membre UE, o PAC cu adevarat comuna, sa existe agricultori si productie in fiecare tara, nu doar sa producem unde este cel mai eficient, ci sa se stabileasca si urmareasca o strategie agricola care sa acopere cel putin minimum 50% din consumul intern al fiecarui stat si sa reduca dependenta de importurile de proteine de origine vegetala, evitand in special importurile care nu corespund acelorasi criterii de calitate precum cele din interiorul Uniunii. Populatia doreste produse europene, locale, regionale si lanturi scurte.

Trebuie sa intarim masurile de gestionare a pietelor pentru a face fata crizelor. Este foarte important sa sprijinim rolul cooperativelor, acestea fiind fundamentale deoarece ajuta agricultorii sa faca investitii, sa exporte si sa depaseasca provocarile actuale.

Provocarile politice si geopolitice cu care ne confruntam ne-au obligat sa ne reevaluam si sa ne adaptam politicile, cu repercusiuni asupra economiilor noastre, in special asupra sectorului agricol. Pentru a ne mentine competitivitatea, avem nevoie de o legislatie europeana mai echitabila in ceea ce priveste SUR, NGT, GREEN DEAL, F2F, TAXONOMIE, BIODIVERSITATE, EMISII INDUSTRIALE DIN SECTORUL AGRICOL, mai putine constrangeri si conditii identice pentru produsele importate din tari terte, la fel ca pentru cele produse in Europa. Institutiile europene ar trebui sa fie foarte atente atunci cand negociaza acordurile comerciale, pentru a sprijini in principal noile state membre sa exporte produse agroalimentare, in special atunci cand acestea nu isi pot trimite produsele pe piata comuna, pentru a nu crea cote de piata pentru producatorii din state terte.

Obiectivul principal: Asigurarea securitatii alimentare cu hrana conventionala prin intermediul unui sector agricol durabil, rezistent, neutru din punct de vedere climatic, eficient din punct de vedere al resurselor si competitiv in cadrul unor zone rurale dinamice. De asemenea, este necesar sa producem mai mult si mai bine prin inovare, transfer de cunostinte si digitalizare.

Urmatorul PAC ar trebui sa se concentreze asupra urmatoarelor elemente esentiale:

1. Cresterea sustenabilitatii sectorului si reducerea amprentei ecologice a acestuia, fara a pune in pericol capacitatea de productie a competitivitatii sale. In acest sens:

• • Productia agricola trebuie sa ramana competitiva la nivel international. Sa ne consolidam pozitia ca exportator de produse durabile. Pe termen scurt provocarile sunt invazia Ucrainei, liberalizarea importurilor de produse agricole din Ucraina si integrarea agriculturii ucrainene in agricultura europeana fara a perturba activitatea economica si siguranta alimentara a statelor vecine. Pe termen lung este o provocare sa gestionam tranzitia de inverzire a agriculturii si sa ne asiguram ca ramanem competitivi cu marii actori din piata internationala in acelasi timp. Structura pe piloni a PAC trebuie sa ramana adecvata pentru a gestiona veniturile fermierilor si a produselor agricole care sa ramana competitive la nivel international. Este important sa analizam si sa cream noi instrumente care sa ne permita sa indeplinim dezideratele PAC. Trebuie sa intarim iar rolul agriculturii si trebuie sa avem o abordare deschisa, nu doar pentru a hrani europenii ci si pentru a vedea ce rol joaca UE la nivel international.
  • Oferirea de alternative rentabile inainte de interzicerea substantelor de protectia plantelor autorizate de institutiile europene, pe baza nevoilor actuale ale agricultorilor de a controla bolile si daunatorii fara a crea dezechilibre economice sau a creste pretul produselor agricole si fara a afecta aprovizionarea cu alimente pentru consumatori. Reducerea cantitatii de pesticide si de ingrasaminte nu ar trebui sa se aplice statelor membre in care utilizarea este deja sub media obiectivelor UE-2020.
  • Inovatia este cel mai important factor de care agricultorii au nevoie. Avem nevoie de tehnologii si echipamente noi, schimbarea tuturor utilajelor si echipamentelor. Trebuie sa producem mult mai multa hrana folosind aceeasi suprafata de teren, reducand amprenta de carbon. Inovatia duce la solutii, dar nu se intampla in mod spontan. Cele mai multe probleme ar putea fi rezolvate prin tehnici de ameliorare moderne(NGT) si implicit prin agricultura de precizie. In acest sens este nevoie de introducerea in pachetul privind regulamentul de utilizare sustenabila a produselor de protectia plantelor si a pachetului legislativ privind NGT-s, introducand obligativitatea ca deciziile sa se ia pe o baza stiintifica, pe analize de impact responsabile si nu pe decizii politice, emotionale.
  • Investitiile in irigatii inteligente trebuie considerate o prioritate - seceta pedologica severa si arsita atmosferica sunt un fenomen tot mai prezent. Avand exemplul anilor 2015, 2017, 2020 si 2022, cand pe milioane de hectare productia fermelor romanesti a fost aproape de zero, trebuie sa luam toate masurile necesare pentru a nu permite ca acest eveniment nefericit sa se repete.
  • Reinnoirea generatiilor prin oferirea accesului la finantare pentru tinerii fermieri, stimuland astfel nivelul minim de rentabilitate pe fiecare sector/sub-sector, diversificarea pe mai multe sectoare si zone de relief (campie, deal, munte), incurajarea transferului de exploatatii si active agricole pentru a asigura schimbarea generatiilor si durabilitatea zonelor rurale.
  • Avem nevoie de instrumente integrate de gestionare a riscurilor in agricultura, obligatorii la nivelul tuturor statelor membre. Totodata, masurile actuale pentru a face fata volatilitatii pietei - plati directe, plase de siguranta pe piata si asigurari de risc - trebuie sa fie mentinute. Aceste masuri trebuie sa fie mai rapide, atat in ceea ce priveste activarea lor, cat si in ceea ce priveste rezultatele lor si rapiditatea efectuarii platilor catre fermieri. Cu toate acestea, ultimii ani au aratat ca sunt necesare mai multe instrumente, inclusiv o gestionare mai bine orientata si mai eficienta a riscurilor si dezvoltarea pietei in viitor. Pe langa aceste masuri preventive, ar trebui sa se tina seama de catastrofele naturale si geopolitice si de impactul acestora asupra veniturilor agricultorilor, calitatea si accesibilitatea preturilor la consumatori.
  • Este important ca toate produsele agroalimentare de pe piata interna sa beneficieze de conditii de concurenta echitabile. Pentru a ne mentine competitivitatea globala avem nevoie de parteneriate comerciale, de acces la materii prime si la inputuri. Toate produsele de pe piata interna ar trebui sa fie supuse acelorasi norme si conditii. Asta presupune ca produsele provenite din tari terte sa respecte criteriile de calitate ale UE si ale produselor noastre sau fermierii europeni sa poata beneficia de aceleasi produse de protectia plantelor si practici de productie ca si cele provenite din tari terte.

2. Asigurarea unui pachet financiar in relatie directa cu asteptarile si solicitarile societatii si cresterea echitatii in distributia fondurilor publice

• • Cadrul Financiar Multianual nu a fost niciodata indexat la inflatie si ar trebui sa fie incepand cu anul 2023, actualul PAC. Costurile de productie au crescut mai mult decat preturile la raft. Programele de cheltuieli vor fi modificate in anumite state pentru ca nu mai acopera costurile efective. Finantarea ramane o problema reala. In ultimii ani bugetul a fost printre marile provocari cu care ne-am confruntat.
  • Este necesara cresterea bugetului pentru a asigura o finantare de cel putin 1% din PIB-ul UE, intrucat cei 0,4% cheltuiti in prezent pentru securitatea alimentara nu sunt suficienti. In acelasi timp, pe langa cresterea bugetului PAC la 1%, sunt necesare sume de aproximativ 0,3% din PIB-ul UE pentru procesul de integrare al Ucrainei in UE pentru a nu pune in pericol PAC si UE.
  • Statele noi precum Romania nu mai pot fi amanate si au nevoie de convergenta externa pana la 100% pana in 2030, respectiv sa ajunga la minimum plata directa medie pe suprafata la nivel UE.

3. Cresterea si consolidarea rolului si puterii agricultorilor in lantul alimentar

• • Una dintre cele mai importante zone ale lantului de aprovizionare este distributia prin intermediul marilor retele de vanzare cu amanuntul. Desi Directiva privind practicile comerciale neloiale a fost mult asteptata si s-a sperat ca va rezolva o mare parte din relatiile proaste dintre fermieri si comerciantii cu amanuntul, de fapt, cele mai importante practici comerciale neloiale raman nesanctionate. Comertul modern prin hipermarketuri a ajuns in unele state membre si la peste 80% din intregul comert agroalimentar, ori conditiile impuse unilateral de marii retaileri nu pot fi sustinute cu adevarat, mai ales de fermierii mici si mijlocii, ori si daca incepe o relatie comerciala, aceasta este nociva. Spre deosebire de alte tari din UE, in Romania, din pacate, este permis ca dupa vanzare, adica dupa negocierea prealabila care a adus deja produsul agroalimentar la limita inferioara a pretului, sa fie permise alte reduceri de pret de pana la 25%, stabilite unilateral de catre comerciant. Mai mult, in Romania a existat o legislatie speciala aplicabila actului de comert care continea niste termene de plata pentru produsele proaspete, mai scurte decat cele din directiva, dar legiuitorul a ales sa le pastreze pe cele mai lungi din directiva, desi textul directivei spune foarte clar ca fiecare stat poate legifera mai mult in favoarea propriilor fermieri, in functie de realitatile locale. Desi legea de transpunere a Directivei nu a fost inca aplicata, putem sustine ca situatia fermierului roman nu se va imbunatati, ca acesta nu va intra mai usor pe rafturi, iar daca o va face, cel mai probabil va ajunge sa vanda in pierdere. Este nevoie de o legislatie la nivelul UE mult mai imperativa, care sa vizeze practicile comerciale neloiale intre intreprinderi de-a lungul lantului de aprovizionare cu alimente si care sa abordeze abuzurile de putere pe piata si practicile anticoncurentiale.
  • O mai buna functionare a lantului agroalimentar ar putea fi obtinuta prin consolidarea pozitiei cooperativelor agricole, sprijinindu-le sa faca investitii comune pentru a creste valoarea adaugata a productiei primare a producatorilor membri si consolidarea puterii de negociere pe lantul alimentar. Avem nevoie de masuri suplimentare atunci cand vine vorba de sprijinirea cooperativelor agricole si a grupurilor de producatori, pentru a imbunatati functionarea lantului de aprovizionare cu alimente. Masurile trebuie sa respecte integritatea cooperativelor si ar trebui sa fie, de asemenea, non-denaturante dintr-un unghi de politica din domeniul concurentei si sa contribuie la o piata unica functionala. Obiectivele masurilor de sprijin ar trebui sa includa sprijinirea unui sectorului agricol economic viabil, sustenabil, competitiv, orientat spre piata, durabil, capabil sa asigurare la nivelul fiecarui stat membru a securitatii alimentare, a locurilor de munca, stoparea fenomenului de parasire a satelor, dezvoltarea durabila a mediului rural, asigurarea unui trai decent, incurajarea obtinerii de produse cu valoare adaugata prin lant integrat scurt, prin magazine si retele de magazine ale producatorilor, cooperativelor agricole si procesatorilor, branduri locale, scheme de calitate si promovare, stabilizarea pietelor, eliminarea practicilor comerciale neloiale si impartirea echitabila a veniturilor pe lant si imbunatatirea rezilientei pietei si managementul riscului.
  • In ceea ce priveste contextul geopolitic, PAC nu poate raspunde la toate provocarile, dar consideram ca instrumentele de gestionare a riscurilor trebuie sa fie integrate si consolidate in urmatorul program, fiind obligatorii pentru toate statele membre, dar voluntare si complementare pentru agricultori. Acestea trebuie sa fie concepute in conformitate cu analiza si evaluarea nevoilor, permitand sisteme publice, private sau public-private in legislatia nationala. Prin urmare, orice tip de instrumente de gestionare a riscurilor, inclusiv sistemele de (re)asigurare si fondurile mutuale, ar trebui sa fie permise si sa fie suficient de flexibile pentru a se adapta la realitatea din teren. Acestea pot fi completate, de exemplu, de fonduri mutuale si/sau de un sistem de asigurare facultativa si/sau de instrumente de stabilizare a veniturilor. Contributiile financiare la primele pentru sistemele de asigurare (reasigurare) sau alte instrumente de gestionare a riscurilor ar trebui sa includa, de asemenea, costurile administrative de infiintare si costurile de punere in aplicare, iar rata maxima ar trebui sa fie majorata la 85%. Fiecare fermier ar trebui sa dispuna de instrumente adecvate de gestionare a riscurilor.
  • Politica de promovare este, de asemenea, un domeniu daunator pentru sectorul nostru. Aceasta ii ajuta pe producatorii din UE sa isi vanda produsele pe o piata globala din ce in ce mai competitiva, oferind in acelasi timp locuri de munca si crestere economica acasa. Luand in considerare ultimele provocari cu care ne-am confruntat si schimbarea climatului geopolitic, ar trebui sa punem intr-adevar accentul pe promovare pentru a-i ajuta pe fermierii nostri sa acceseze noi oportunitati de piata si pentru a-i ajuta sa-si consolideze afacerile existente.

4. Debirocratizarea/simplificarea PAC - o mai buna reglementare, adaptarea normelor pentru a le simplifica si a le face mai usor de inteles si de utilizat de catre producatorii agroalimentari

• • Nevoia debirocatizarii este unul dintre elementele cheie si presupune adaptarea regulilor pentru a le simplifica, astfel fiind mai usor de inteles si de utilizat de catre producatorii din sectorul agroalimentar. Sunt necesare ghiduri de aplicare sau linii directoare mai clar elaborate de Comisie si punerea lor la dispozitia statelor membre in timp util, pentru evitarea greselilor de implementare la nivelul acestora, reducerea numarului misiunilor de audit si introducerea auditului unic, cumulata cu cresterea caracterului preventiv al actiunii de audit. Sistemele de sanctionare trebuie revizuite pentru a adopta o abordare graduala si trebuie introdus conceptul de prevenire – indreptare - corectare la greseli neintentionate, ca urmare a unor activitati desfasurate cu buna-credinta. PAC ramane o politica foarte complexa, inca dificil de inteles si de utilizat de catre agricultori. Prin urmare, viitorul PAC ar trebui sa depuna eforturi pentru a oferi o politica comuna, simplificata, mai putin birocratica si mai usor de utilizat care raspunde mai bine provocarilor actuale ale sectorului agricol.
  • Birocratia excesiva poate inhiba capacitatea de inovare a membrilor. Din aceasta cauza adoptarea la nivelul Uniunii a unor practici inovative, precum noile tehnici moderne de reproducere, ar putea dura ani sau ar putea fi chiar respinse din stadiul de idei.
  • Birocratia pietei unice preia o parte din capacitatea statelor membre de a-si reglementa propriile exporturi si importuri. Aici este vorba si de tranzitul produselor din anumite state terte pe teritoriul tarilor Uniunii. Romania este direct afectata de aceasta masura, astfel, din cauza faptului ca asiguram rutele de tranzit pentru Ucraina, ne expunem fermierii la mai multe riscuri precum cantitati uriase de cereale care nu pot fi vandute de fermierii romani din cauza preturilor neconcurentiale ale produselor din Ucraina sau spatiu de depozitare insuficient pentru acestea. Din cauza deciziei de a scuti productia din Ucraina de taxe vamale, nu avem o evidenta a cantitatilor care se afla in tranzit sau import. Desi suntem solidari cu criza umanitara din Ucraina, impactul negativ pe care aceasta il are asupra sectorului agricol din Romania nu este de trecut cu vederea.
  • Pentru ca o piata comuna sa aiba succes, trebuie sa existe un nivel semnificativ de armonizare a politicilor microeconomice si normelor comune privind standardele de produs, puterea de monopol si alte practici anticoncurentiale care pot sa afecteze industrii cheie. Astfel, pentru ca toate statele membre sa fie aliniate cu aceste norme comune trebuie adoptate niste masuri care pot afecta, in cazul nostru, sectorul agricol, fermierii si productia lor. In acest sens, armonizarea nu este o practica echitabila, unele state fiind mai afectate decat altele de aceste decizii. Un exemplu concret este interzicerea tratamentului cu neonicotinoide care impacteaza intr-o mai mare masura anumite zone. In cazul Romaniei, ne confruntam cu atacuri peste pragul economic de daunare si nu exista alte solutii pentru a ne mentine productia la un nivel optim.

5. Reinnoirea generatiilor

• • Plecand de la realitatea sociala europeana caracterizata de imbatranirea populatiei, cu precadere a celei ocupate in agricultura, printre prioritatile PAC ar trebui sa se regaseasca sprijinirea implicarii tinerilor in sectorul agricol, in scopul revitalizarii spatiului rural. Multi tineri sunt inca atrasi de acest domeniu, dar se confrunta cu accesul limitat la terenuri, lipsa accesului la imprumuturi, riscurile climatice, riscurile legate de venituri si de piata, precum si cu birocratia.
  • Este primordial accesul la finantare pentru tinerii fermieri stimuland nivelul minim de rentabilitate pe fiecare sector/sub-sector, diversificarea pe mai multe sectoare si zone de relief (campie, deal, munte), incurajarea transferului de exploatatii si active agricole pentru a asigura schimbarea generatiilor si durabilitatea zonelor rurale. Avem nevoie de ajutoare rezistente/viabile, sprijin pentru investitii si masuri de cooperare. In plus, ar trebui sa fie puse la dispozitie masuri pe termen lung care sa insoteasca dezvoltarea fermelor lor (a afacerii) pentru a le asigura viitorul in acest sector. Toate statele membre si regiunile ar trebui sa fie obligate sa le puna la dispozitie tinerilor agricultorilor facilitati (drept de preemtiune) pentru a prelua teren in conditii de plata egale cu ceilalti fermieri.
  • Trebuie sa ne indreptam atentia spre conservarea terenurilor agricole impotriva urbanizarii, prevenirea abandonarii terenurilor, abordarea politicilor de pensionare, gestionarea riscurilor, cunostinte si competente, invatarea pe tot parcursul vietii, imbunatatirea optiunilor de mobilitate in scop educational si servicii de consiliere mai adaptate.
  • Nivelul de sprijin al ajutorului vizat ar trebui sa fie suficient de mare pentru a convinge noii intrati in sector sa inceapa activitatea sau sa preia o ferma. Mai mult decat atat, in cazul sprijinului pentru investitii in exploatatiile agricole ar trebui sa fie prioritizati in continuare ori de cate ori beneficiarul, un tanar fermier doreste sa acceseze. Aceste masuri ar trebui sa fie, de asemenea, insotite de alte instrumente adaptate nevoilor lor, cum ar fi servicii de consultanta, retele si servicii de formare, instruire, perfectionare si indrumare pentru a se asocia si colabora in echipa pentru as fi sustenabili si competitivi.

6. Conditii egale pentru toate produsele agroalimentare de pe piata interna

• • Este nevoie de un sistem agricol viabil in toate statele membre UE, o PAC cu adevarat comuna, existenta agricultorilor si productiei in fiecare tara, nu doar in zonele unde este cel mai eficient. De asemenea, trebuie sa se stabileasca si urmareasca o strategie agricola care sa acopere cel putin minimum 50% din consumul intern al fiecarui stat si sa reduca dependenta de importurile de proteine de origine vegetala, evitand in special importurile care nu corespund cel putin acelorasi criterii de calitate precum cele din interiorul Uniunii. Populatia doreste produse europene, locale, regionale si lanturi scurte.
  • In acest context, ar trebui facuta o referire speciala la alte politici (de exemplu, politica comerciala, politica de promovare), care ar putea juca un rol indirect pozitiv in sprijinirea veniturilor agricultorilor prin facilitarea exporturilor de produse agroalimentare din UE catre tari terte. Un sistem de credit la export european ar putea contribui la atenuarea presiunii pe pietele UE si de a reduce riscurile de piata. Mai mult, PAC, alaturi de politica comerciala a UE, ar trebui sa le permita producatorilor europeni sa concureze in conditii echitabile cu produsele importate pe piata UE. Prin urmare, UE ar trebui ca in aceasta perioada de negociere a Acordurilor de liber schimb cu tarile terte sa impuna obligativitatea respectarii standardelor de calitate si de mediu practicate de fermierii europeni.

PAC trebuie sa fie mai eficienta, mai usor de inteles, mai fezabila si mai simpla pentru fermieri, tinand cont de particularitatile regional europene, nationale si regiunile fiecarui stat membru.

In numele tuturor membrilor si organizatiilor membre ale celor 4 organizatii.

• • Federatia Nationala PRO AGRO - Ionel ARION
  • LAPAR - Nicolae VASILE
  • UNCSV - Mircea BALUTA
  • Forumul APPR - Nicolae SITARU

• < Anterior
• Următor >