Adrian Vasilescu: daca fermierul da faliment, intreaga retea va da faliment

Detalii

Categorie: Idei si oportunitati de afaceri

08 Noiembrie 2012

De ani buni, ne intoarcem cu fata catre tarani ori de cate ori se inmultesc amenintarile ca se va scumpi painea. Pentru ca recoltele s-au subtiat.

Ce-i cu agricultura noastra? Intrebarea se repeta obsedant. Dar solutiile intarzie sa apara. Leacurile. Putini au vazut - dintre cei care au fost chemati sa vada prin mandat - ca painea se produce intr-un proces economic supus legilor concurentei, eficientei si competitivitatii. Un proces de munca la fel ca oricare altul, ce se cere incurajat prin legi intelepte, prin conditii atragatoare si prin castig.

Inceputul, in anii '90, a fost cel mai dureros: agricultura romaneasca a suportat consecintele nefaste ale unui paradox: in timp ce o mare parte a pamantului tarii a trecut in proprietate privata, serviciile si utilitatile importante au ramas in mainile statului. Apoi, treptat, au ajuns in mainile unor monopoluri.Taranul a ajuns astfel una dintre marile necunoscute ale prezentului Romaniei. Poate cea mai mare. Pentru ca nimanui nu i-a trecut prin cap, intre atatea sondaje de opinie cu iz electoral, sa finanteze si o ampla cercetare de natura sa patrunda in intimitatile acestui univers: taranul roman in aceasta cumpana a istoriei, dupa ce s-a despartit de "colectiva" si invata sa se acomodeze cu noua lui conditie de mic proprietar al pamantului.

Desi anii de dupa '89 au determinat migratii in masa de la sat la oras sau, dupa 2000, din Romania in Europa si in lume, absorbtia a fost doar relativa. Suprapopulatia rurala este inca o realitate. O suprapopulatie imbatranita insa. Tipul reprezentativ al acestei categorii sociale este stapanul propriului ogor, pe care-l lucreaza impreuna cu familia sa. Ori nu-l mai lucreaza. Si iata ca, acum, cand ar putea obtine intr-adevar suprarecolte, se vede constrans de un climat ostil, in care nu se simte sprijinit nici cu sisteme de cadastru, nici cu retele de drumuri locale, nici cu societati de servicii.

Ar fi insa posibil ca lucrurile sa ia o cu totul alta intorsatura? Sau: ar fi posibila scoaterea agriculturii din incremenirea ei actuala? Pentru asa ceva ar fi nevoie ca acest domeniu vital al economiei noastre sa aiba parte de interesul meritat. Cu chibzuinta cu inteligenta si poate chiar cu rabdare, n-ar fi deloc imposibil sa facem din agricultura romaneasca un factor important de alimentare a bugetului tarii. Si inca mai mult: o sursa de oferta valutară pe piata interbancara. Si mai e ceva: sa renuntam pentru totdeauna la frica proverbiala ca se imbogateste taranul. La urma-urmei, crede cineva ca vom ajunge la visul de a avea si in Romania o clasa de mijloc fara tarani instariti? Abia dupa ce aceste intrebari vor primi raspunsurile cuvenite va fi posibila stimularea unor fluxuri de bani pentru case noi, pentru sisteme moderne de apa calda si de incalzit, pentru instalatii sanitare in ton cu specificul civilizatiei din pragul veacului XXI, care sa "unifice", pana la urma, ori macar sa apropie conditiile de viata din orase si din sate. Si, astfel, satul sa devina o atractie pentru mase mari de oameni, care sa afle aici o sansa pentru o viata demna.

In tarile dezvoltate, agricultura e impinsa inainte prin investitii private si prin libera initiativa. Dinamizarea pietei agricole este determinata prin crearea de concerne sau intreprinderi de comercializare a produselor agricole. Toate au ca scop fatis obtinerea de profit. Toate insa au in centrul activitatii protejarea fermierului. O intreaga retea de servicii il sustine pe fermier, de la arat, semanat si recoltat pana la vanzarea produselor, ingrijindu-se sa-i revina si un profit indestulator. Pentru ca daca fermierul da faliment, intreaga retea va da faliment.

La noi, in locul fermierului, se afla taranul roman. A primit pamantul, dar nu primeste indeajuns sprijin ca sa produca. Nu se bucura nici de infrastructura, nici de preturi stimulative de achizitie, nici de retele de servicii. Cu exceptia micii lui sanse de a-si vinde produsele peste rata inflatiei cateva luni pe an. Dar nu direct pe piata, ci prin intermediari.

Adrian Vasilescu (Sursa: zf.ro)

• < Anterior
• Următor >