Peisajul agro-pastoral si biodiversitatea rurala: Importanta, Finantari si Oportunitati

Detalii

Categorie: Pajisti pasuni fanete

07 Iulie 2015

Pe langa faptul ca sunt parte integranta a spatiului romanesc, pajistile naturale, indiferent de tip, ofera posibilitatea de dezvoltare a agroturismului, ecoturismului si a altor forme de petrecere a timpului in natura. In continuare sunt prezentate definitii, concepte, clasificari privind peisajele agricole cu inalta valoare naturala, stadiul actual de dezvoltare rurala si solutii pentru practicarea de activitati agricole sau turistice, non-invazive, precum si posibilitatile de finantare din noul PNDR 2014-2020.

Conservarea peisajului agro-pastoral si a biodiversitatii este o problema care ar trebui sa ne preocupe pe toti, fiind necesara implementarea unor masuri concrete in aceasta directie. Conservarea pastreaza echilibrul ecologic regional si global, asigura regenerarea resurselor biologice si mentinerea unei calitati a mediului necesare societatii, in prezent, si pentru generatiile viitoare, in contextul unei dezvoltari durabile.

Avand in vedere toate acestea, atat in Programul National de Dezvoltare Rurala (PNDR) 2007-2013, cat si in PNDR 2014-2020 au fost prevazute masuri si sub-masuri destinate conservarii peisajului agro-pastoral si a biodiversitatii.

PNDR 2014-2020 continua eforturile vechii perioade de programare prin Masura 10 - „Agromediu si clima”, respectiv Submasura 10.1 - „Plati pentru angajamente privind agromediul si clima”. Platile de agro-mediu si clima reprezinta un element cheie necesar integrarii problematicii referitoare la protectia mediului in Politica Agricola Comuna. In Romania, aceasta masura incurajeaza fermierii sa adopte, pe baze voluntare, practici agricole pentru mentinerea valorii de mediu a zonelor rurale, mentinerea unor habitate specifice terenurilor agricole importante pentru speciile salbatice prioritare, utilizarea durabila a resurselor naturale si pastrarea peisajelor traditionale. Fondurile nerambursabile vor fi acordate prin intermediul a opt pachete: Pachetul 1 – pajisti cu inalta valoare naturala, Pachetul 2 – practici agricole traditionale, Pachetul 3 – pajisti importante pentru pasari, Pachetul 4 – culturi verzi, Pachetul 5 – adaptarea la efectele schimbarilor climatice, Pachetul 6 – pajisti importante pentru fluturi (Maculinea sp.), Pachetul 7 – terenuri arabile importante ca zone de hranire pentru gasca cu gat rosu (Branta ruficollis) si Pachetul 8 – cresterea animalelor de ferma din rase locale in pericol de abandon.

Agricultura cu Inalta Valoare Naturala

Sergiu Didicescu, PEI-AGRI Service Point

Discutam in prezent despre importanta pastrarii echilibrului dintre dezvoltarea economica si utilizarea durabila a resurselor naturale, dar si despre dezvoltarea si diversificarea activitatilor din mediul rural. Acestea sunt, desigur, obiective ambitioase, care dau bine „pe hartie”, insa ma intreb adesea daca nu cumva, in goana pentru o „dezvoltare echilibrata”, trecem cu vederea valorile satului si ale agriculturii noastre traditionale, atat de apreciate de cei care sunt straini de aceste meleaguri, dar atat de ignorate de noi insine.

Am sa ma opresc in acest scurt articol asupra agriculturii taranesti traditionale. Colegii din Vestul Europei o numesc „Agricultura cu Inalta Valoare Naturala” (High Nature Value Farming), o denumire care la prima vedere poate fi considerata cam pompoasa, dar care ne arata unde este plasat acest tip de agricultura traditionala intr-o alta societate si pe o alta scara de valori.

Desi agricultura taraneasca traditionala ajuta la mentinerea a numeroase tipuri de habitate si specii valoroase in privinta protejarii mediului, acest tip de agricultura cunoaste un masiv declin in mai toate statele membre ale Uniunii Europene. Cauzele acestui declin sunt numeroasele presiuni socioeconomice exercitate in cadrul sectorului agricol aflat in permanenta schimbare, dar si, intr-un context mai larg, in cel al modernizarii economiei rurale. Cel mai probabil, aceste presiuni se vor intensifica in viitorul apropiat, dar in contrabalanta exista si o crestere a recunoasterii valorilor pe care le mentin aceste sisteme agricole.

In ultimii 20 de ani au fost investite eforturi considerabile in dezvoltarea unor mijloace care sa protejeze si sa ajute acest tip de agricultura importanta pentru mediu (a se vedea platile de agro-mediu promovate in cadrul Politicii Agricole Comune), desi pentru a se stopa declinul este nevoie sa se faca mai mult.

Acest tip de agricultura taraneasca nu este static. El evolueaza si cauta sa se adapteze provocarilor zilelor noastre. Exista asteptari din partea taranilor nostri ca agricultura lor traditionala sa genereze in primul rand venituri mai realiste, sa ofere o viata mai buna pentru familiile lor, dar si sa fie mai atractiva pentru generatiile tinere. Nu va fi usor, in special in regiunile mai sarace, unde exista rate mari ale somajului si o populatie rurala imbatranita. Tinerii se vor lasa atrasi de alte oportunitati economice, pe care le vor gasi cel mai adesea la oras sau in afara tarii. Este nevoie de abordari noi pentru intarirea viabilitatii economice si sociale a agriculturii taranesti, dar mai intai de toate se impune sa cunoastem acest tip de agricultura indeaproape. Exista prea putina munca de cercetare depusa pentru a cunoaste aceste sisteme agricole, pentru a le imbunatati performanta economica in raport cu agricultura moderna, intensiva.

Pe langa un proces dedicat de cercetare, un proces de inovare poate contribui decisiv la imbunatatirea profitabilitatii si durabilitatii acestor sisteme. Acest tip de agricultura este adesea practicat in zone marginale, unde constrangerile naturale impun conditii grele de practicare a agriculturii intensive.

Taranii inca folosesc utilaje si tehnologii invechite, care nu doar ca aduc rezultate mai slabe, ci si afecteaza imaginea de sine a celor care le utilizeaza. De aceea, o posibila cale de urmat ar putea consta in promovarea utilajelor si tehnologiilor inovatoare pentru aceste zone, care sa fie accesibile ca pret si sa se potriveasca bine conditiilor naturale specifice.

In ultima instanta, succesul oricarei interventii de natura sa imbunatateasca agricultura de tip traditional va depinde, printre altele, si de cum vom sti sa integram agricultorii si sistemul lor de valori in acest proces de cunoastere si inovare. Este nevoie ca acestia sa fie nu doar ascultati, ci si sa li se dea mana libera sa-si dezvolte propriile solutii, bazate pe propriile nevoi si perceptii.

Indraznesc sa inchei cu speranta ca vom vedea un model de inovare in agricultura noastra traditionala bazat pe simplul principiu de a sustine agricultorii sa isi puna propriile idei in practica.

Scurt istoric al platilor compensatorii acordate in Romania pentru masurile de mediu si clima

Andrei Balan, sef serviciu Masuri de Mediu si Clima, DGDR - AM PNDR, MADR

Incepand cu anul 2007, odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana (UE), pe langa obligatiile care deriva din statutul de stat membru, fermierii romani au putut beneficia de drepturi similare cu fermierii europeni. Intre acestea, un rol important l-au avut fondurile adresate agriculturii si dezvoltarii rurale, o componenta importanta fiind alocarile financiare ale masurilor Axei 2 a Programului National de Dezvoltare Rurala (PNDR) 2007-2013. Astfel, utilizatorii de terenuri agricole din Romania care au adoptat standarde superioare de mediu pe baze voluntare au avut la dispozitie peste 3 miliarde de euro pentru conservarea biodiversitatii, protectia resurselor naturale (in special a solului si apelor), reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera si conservarea peisajelor traditionale. Masurile care au contribuit in mod sustinut la atingerea acestor obiective in perioada 2007-2013 au fost cele adresate zonelor defavorizate (LFA) si Masura de agro-mediu.

Pe fondul caracterului extensiv al agriculturii practicate la scara larga in Romania, aceste masuri au contribuit, prin actiunile propuse, atat la evitarea intensificarii agriculturii in zonele rurale care prezinta o mare valoare de mediu prin pastrarea speciilor salbatice de plante si animale si a habitatelor prioritare la nivel european, cat si la evitarea abandonului activitatilor agricole in zonele cu potential agricol limitat de unele conditii nefavorabile induse de factorii naturali. Practic, aplicarea acestor masuri la scara larga a asigurat, in perioada 2007-2013, un echilibru intre dezvoltarea economica rezultata in urma stimularii competitivitatii in spatiul rural, pe de o parte, si protectia mediului si mentinerea peisajului rural traditional, pe de alta parte.

Stadiul actual si perspective

In acest context, la momentul actual, datele de monitorizare pentru PNDR 2007-2013 arata ca o pondere importanta a terenurilor agricole a beneficiat de aplicarea unui management durabil, extensiv, ceea ce indica succesul implementarii acestor masuri. In aceasta perioada, peste 370 000 de fermieri au asigurat evitarea abandonului pentru circa 2,83 milioane de hectare de terenuri agricole situate in zone defavorizate, iar circa 235 000 de fermieri au asigurat aplicarea unor practici de agro-mediu pe mai mult de 1,63 milioane de hectare de pajisti cu inalta valoare naturala, pajisti sau terenuri arabile importante pentru unele specii de pasari sau fluturi sau terenuri arabile care prezinta unele riscuri de degradare.

In urmatoarea perioada, provocarea consta in mentinerea acestei bogate resurse pe care Romania o detine in comparatie cu alte state membre ale UE, adica biodiversitatea asociata terenurilor agricole, in fata schimbarilor socioeconomice preconizate in mediul rural. Pentru a reusi sa atingem acest obiectiv este nevoie ca sistemele extensive de agricultura (bazate pe reducerea inputurilor si utilizarea durabila a resurselor naturale) sa fie sustinute pentru a putea face fata competitiei atat cu presiunea de adoptare de sisteme agricole intensive, cat si intr-un context mai larg, cu alte activitati economice emergente cu care agricultura se va putea afla in competitie, din perspectiva utilizarii terenurilor agricole. In acelasi timp, incurajarea continuarii activitatilor agricole in zonele care se confrunta cu contrangeri naturale si in zonele montane, plus evitarea abandonului acestor zone trebuie sa constituie prioritati in perioada urmatoare.

Masurile de mediu si clima ale PNDR 2014-2020, atat in cazul pajistilor permanente naturale si semi-naturale, cat si in cazul livezilor traditionale utilizate extensiv sau al terenurilor arabile, promoveaza practicarea unei agriculturi care presupune lipsa mecanizarii cu utilaje grele si evitarea chimizarii, alaturi de aplicarea tehnicilor agricole traditionale (care se reduc, in fond, la un pasunat non-intensiv si la cosit), ceea ce va favoriza mentinerea habitatelor prioritare si a speciilor importante, a fondului cultural traditional, precum si o utilizare rationala a resurselor naturale. Eforturile intreprinse pana in prezent pentru atingerea unor obiective ambitioase de protectie a mediului vor fi sustinute si in continuare prin PNDR 2014-2020, alocarea masurilor de mediu si clima in noua perioada de programare depasind 30% din alocarile totale FEADR.

Noutati aduse de PNDR 2014-2020 din perspectiva masurilor de mediu si clima

Pe fondul oferit de noul pachet legislativ care reglementeaza finantarea Politicii Agricole Comune in perioada 2014-2020, precum si pe baza experientei dobandite in perioada anterioara de programare, dar si a informatiilor actualizate furnizate de analiza socio-economica si de mediu a spatiului rural romanesc, noul PNDR, aprobat oficial de Comisia Europeana la finalul lunii mai a acestui an, aduce o serie de elemente de noutate.

Dintre acestea, cele mai importante noutati consta in:

• • revizuirea desemnarii zonelor eligibile pentru unele pachete ale Masurii 10 - Agro-mediu, ceea ce a avut ca rezultat si extinderea fata de perioada anterioara de programare, cu scopul directionarii resurselor financiare catre actiuni care raspund mai eficient obiectivelor propuse;
  • asigurarea unei mai mari flexibilitati a angajamentelor de agro-mediu si clima in termeni de obligatii ale fermierilor (includerea cositului cu utilaje usoare ca alternativa la cositul manual) si in termeni de gestionare a angajamentelor (prelungirea anuala a angajamentelor dupa incheierea perioadei initiale de cinci ani);
  • introducerea unui nou pachet de agromediu si clima cu scopul adaptarii practicilor agricole la efectele schimbarilor climatice, aplicabil in zonele identificate ca avand un risc ridicat;
  • introducerea unui nou pachet de agro-mediu si clima cu scopul de a incuraja cresterea animalelor din rase locale amenintate cu risc de abandon;
  • gestionarea angajamentelor incheiate de operatori in agricultura ecologica in cadrul unei masuri distincte (Masura 11);
  • incurajarea fermierilor sa adopte practicile specifice agriculturii ecologice prin compensarea pierderilor de venituri si a cheltuielilor suplimentare inregistrate in perioada de conversie;
  • sustinerea crescatorilor de animale care utilizeaza pajisti permanente;
  • asigurarea premiselor necesare pentru o mai eficienta utilizare a resurselor financiare prin conditionarea sprijinului acordat in cadrul Masurii 10 si Masurii 11 de detinerea competentelor necesare implementarii corecte a angajamentelor sau de accesarea serviciilor de consiliere de catre beneficiari;
  • revizuirea zonelor afectate de constrangeri naturale, ceea ce a avut ca rezultat o extindere semnificativa a zonelor eligibile in cadrul Masurii 13;
  • conditionarea sprijinului acordat in cadrul Masurilor 11 si 13 de incadrarea beneficiarilor in categoria de „fermieri activi”.

Pentru toate aceste noi masuri de mediu si clima ale PNDR 2014-2020, fermierii romani au putut contracta noi angajamente incepand cu anul 2015. Important de mentionat este si faptul ca, desi termenul-limita pentru depunerea cererilor unice de plata pe suprafata a fost 15 iunie, utilizatorii de terenuri agricole situate in zonele eligibile pentru masurile de mediu si clima mai pot incheia noi angajamente si in perioada urmatoare, termenul-limita de depunere a acestora (cu penalizari de intarziere) fiind 10 iulie 2015.

Pajisti cu valoare naturala ridicata (HNV): Definire, Clasificare, Importanta

Una dintre resursele cele mai bogate de pajisti semi-naturale existente inca in Europa se regaseste pe teritoriul Romaniei. Acestea sunt clasificate ca pajisti cu valoare naturala ridicata si cu o mare biodiversitate. Sistemele agricole traditionale au sustinut aceasta diversitate de-a lungul timpului, ca parte a unui sistem durabil de utilizare a terenului.

Pe teritoriul tarii noastre se afla una dintre ultimele pajisti traditionale din Europa cu ecologie intacta, si anume pasunile si fanetele din Sudul Transilvaniei. Agricultura mixta, alaturi de practicile agricole extensive, pasunatul rational si utilizarea cantitatilor mici de ingrasaminte sau chiar neutilizarea acestora au sprijinit supravietuirea unei diversitati extraordinare de fauna salbatica si flora spontana in aceasta zona a tarii. Un alt teritoriu cu inalta valoare naturala aflat in Romania este zona extrem de bogata in pajisti uscate a satelor sasesti, fapt reflectat de agricultura neintensiva practicata timp de peste 800 de ani de imigrantii sasi. Acest tinut gazduieste habitate pentru multe specii de plante si animale care au disparut din alte parti ale Europei. Asemenea bisericilor fortificate, pasunile reprezinta un element important al identitatii culturale Sud-transilvanene.

Zonele cu inalta valoare naturala (HNV, din engleza, High Nature Value) sunt definite ca terenuri agricole care prezinta o proportie ridicata de vegetatie semi-naturala (pajisti semi-naturale asociate cu prezenta unui nivel ridicat de biodiversitate). Conceptul vizeaza efectiv acele zone in care agricultura reprezinta principalul mod de utilizare a terenurilor si este asociata cu diversitatea speciilor si habitatelor si/sau cu prezenta unor specii a caror conservare este de interes european, national sau regional. Conservarea acestor specii si habitate este astfel dependenta de continuarea practicilor agricole specifice, traditionale.

La nivel european au fost identificate trei tipuri de terenuri agricole cu valoare naturala ridicata:

• • terenuri caracterizate de intinderi mari de vegetatie semi-naturala, unde interventia omului are loc intr-o mica masura: pajisti semi-naturale create si mentinute prin cosit si pasunat;
  • terenuri caracterizate prin peisaje de tip mozaic: palcuri de vegetatie semi-naturala intercalate cu mici parcele de terenuri cultivate, cu granite naturale traditionale (garduri vii, randuri de pomi etc. );
  • terenuri cu o valoare naturala redusa, dar care reprezinta culoare ecologice importante pentru mentinerea de habitate si specii rare, zone importante pentru cuibaritul anumitor specii de pasari rare sau pentru pasari migratoare (culturi de cereale).

In Romania, terenurile cu inalta valoare naturala pot fi clasificate, tinand cont de criteriile propuse de Forumul European pentru Conservarea Naturii si Pastoralism (European Forum for Nature Conservation and Pastoralism), astfel:

• • pajistile naturale si semi-naturale din zona montana;
  • livezile traditionale extensive in care fondul vechilor fanete se conserva aproape in intregime, facand din acestea unul dintre cele mai valoroase si mai bine conservate habitate traditionale din zona carpatica, Transilvania si zona pericarpatica;
  • peisaje mozaicate incluzand pajisti, arbori, arbusti si parcele agricole de dimensiuni mici cultivate extensiv, in care biodiversitatea, inclusiv fauna salbatica, este ridicata;
  • pajisti aflate in vecinatatea padurilor caracterizate printr-o mare diversitate faunistica (pasari, insecte, animale mici si mari).

Ca o concluzie, putem reliefa ca HNV se diferentiaza de alte sisteme agricole prin utilizarea redusa a ingrasamintelor chimice, densitatea scazuta a animalelor, prin actiuni care permit regenerarea pasunilor si interventie umana limitata, cu o minima mecanizare.

Practicarea agriculturii intensive si utilizarea fertilizantilor chimici pun in pericol aceste zone, iar aici provocarea este de a mentine pajistile semi-naturale bogate in resurse in ciuda schimbarilor socioeconomice care vor aparea in mediul rural in anii urmatori. Pentru a reusi, este necesar ca sistemele extensive de utilizare a pajistilor semi-naturale sa fie sustinute.

Importanta acestor zone este data de speciile de flora si fauna care constituie o sursa valoroasa pentru furajarea animalelor, mai ales trifoiul, lucerna si alte leguminoase, si ofera habitate pretioase pentru insecte si alte nevertebrate, pasari si mamifere, toate contribuind la structura ecologica esentiala a peisajului. Biodiversitatea acestor peisaje este o resursa naturala extrem de importanta, astfel incat conservarea pasunilor reprezinta o prioritate pentru agricultura europeana.

Tipuri de peisaje si beneficiile mentinerii biodiversitatii

Desi prin activitatile lor traditionale, fermierii nu au mentinut pajistile constient pentru frumusetea florei spontane sau pentru protejarea biodiversitatii, ecologii recunosc ca aceste practici agricole vechi au conservat diversitatea floristica impresionanta a pajistilor HNV. Pasunile si pajistile HNV din Romania au mare importanta internationala. Ele sunt bogate in plante si animale, de la insecte la pasari si animale mari (ceea ce specialistii numesc biodiversitate), care au disparut in mare parte din restul Europei.

Tipurile de peisaje sunt:

• • pajistile naturale si semi-naturale, in special cele din zona montana si colinara;
  • livezile traditionale extensive care conserva soiuri autohtone vechi de pomi fructiferi, reprezinta un genofond cultural ancestral, periclitat, care trebuie pastrat. Fondul acestor fanete este bine conservat, fiind unul dintre cele mai importante habitate traditionale din zona carpatica, pericarpatica si transilvaneana;
  • pajisti permanente utilizate extensiv care sunt asociate in general cu o mare diversitate floristica in Romania, ceea ce asigura implicit marea diversitate faunistica.

Conceptul de conservare a biodiversitatii, care mai poate fi definit ca echilibrul dinamic intre protectia si utilizarea durabila a componentelor biodiversitatii, a implinit 23 de ani de recunoastere juridica internationala. Un rol extrem de important in atingerea si mentinerea acestui echilibru il are impartirea echitabila a beneficiilor rezultate din utilizarea biodiversitatii. Aceasta nu este doar importanta in sine, ci si ofera societatii o gama larga de servicii ecosistemice, precum apa curata, polenizare, protectie impotriva inundatiilor, aspecte cu valoare economica si sociala insemnate.

Beneficiile mentinerii biodiversitatii:

• • reducerea sau prevenirea eroziunii solului, in special in zone instabile din punct de vedere geologic, cu pante erodate;
  • reducerea riscului de poluare a apelor;
  • stocarea carbonului atmosferic, cel care contribuie la schimbarea climatica;
  • asigurarea unei banci de gene pentru plante cultivate, medicinale si horticole;
  • pajisti bogate in flora spontana, care genereaza venituri pentru industria turismului, oferind spatiul perfect pentru drumetii, calarie, activitati artistice etc.;
  • produse alimentare sanatoase, de inalta calitate, care se disting prin identitatea lor regionala, fiind foarte apreciate de consumatori si putand fi astfel comercializate la preturi ridicate;
  • eficienta energetica;
  • scaderea emisiilor de dioxid de carbon, pentru a reduce incalzirea globala.

Masuri de conservare a pasunilor si pajistilor cu inalta valoare naturala (HNV). Intre traditie si inovatie

Romania detine una dintre resursele cele mai bogate de terenuri care pot fi clasificate ca avand o inalta valoare naturala (HNV), ca urmare a marii varietati de specii asociate terenurilor agricole utilizate ca pajisti permanente, prin activitati traditionale de cosit sau pasunat. Ca si in cazul pajistilor permanente naturale si semi-naturale, in situatia livezilor traditionale utilizate extensiv, lipsa mecanizarii cu utilaje grele, evitarea chimizarii si aplicarea tehnicilor agricole traditionale folosite vor favoriza mentinerea integrala a habitatelor. Fanetele si pasunile din tara noastra se numara printre ultimele pajisti traditionale cu ecologie intacta din Europa.

Noua programare PNDR, prin Masura 10 - „Agro-mediu si clima”, se adreseaza in mare masura unor zone caracterizate de nevoi specifice in ceea ce priveste protectia mediului si gestionarea durabila a resurselor naturale. Sprijinul acordat in cadrul acestei masuri va contribui la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 in ceea ce priveste cresterea durabila si ale celui de-al 7-lea Program de Actiune pentru Mediu, referitor la practicarea unei agriculturi care sa asigure gestionarea durabila a resurselor naturale. Implementarea Masurii „Agro-mediu si clima” va contribui la conservarea speciilor importante (inclusiv la mentinerea raselor locale in pericol de abandon) si a habitatelor prioritare, mentinerea biodiversitatii pe terenurile agricole, in special a celor situate pe teritoriul siturilor Natura 2000, precum si la implementarea Cadrului de actiune prioritara pentru Natura 2000. Astfel, Masura 10 vizeaza promovarea a opt pachete si variante ale acestora.

Masura de agro-mediu si clima se desfasoara pe patru directii principale, raspunzand nevoilor identificate in acest sens in cadrul programului:

• • mentinerea si imbunatatirea biodiversitatii si a valorii de mediu a suprafetelor agricole, actiunea fiind o extindere pentru perioada 2014-2020 a aplicarii Pachetelor 1 si 2 din cadrul Masurii 214 - „Plati de agro-mediu” a PNDR 2007-2013, vizandu-se in principal zonele cu inalta valoare naturala, asimilate ponderii ridicate a terenurilor utilizate ca pajisti permanente si livezi traditionale utilizate extensiv. In plus, includerea unui nou pachet (Pachetul 8) adresat sprijinirii reproductiei animalelor de ferma din rase traditionale, adaptate la conditiile locale de mediu si clima, va contribui la mentinerea diversitatii genetice animale;
  • protejarea unor specii prioritare prin continuarea implementarii Pachetelor 3, 6 si 7 din cadrul Masurii 214 - „Plati de agro-mediu” a PNDR 2007-2013 privind conditiile speciale de management al pajistilor sau al terenurilor arabile reprezentative pentru pasari sau pentru fluturi;
  • protectia solului si apei prin continuarea aplicarii Pachetului 4 - culturi verzi pentru terenul arabil pe intreg teritoriul national, in special in zonele cele mai vulnerabile la eroziune si la alte procese de degradare, inclusiv in zonele afectate de constrangeri naturale;
  • adaptarea la efectele schimbarilor climatice prin promovarea in cadrul noului Pachet 5 a unor tehnologii si practici de management adecvate la nivelul fermelor.

Inovarea in agricultura este benefica mediului: lectii din alte state membre ale UE

In ultimii 10-15 ani s-au depus eforturi considerabile in dezvoltarea unui sistem care sa sprijine politici eficiente pentru agricultura de Inalta Valoare Naturala (HNV) in Uniunea Europeana (UE). In special, s-au facut progrese notabile prin orientarea fondurilor europene pe dezvoltare rurala catre sprijinirea agriculturii HNV. De exemplu, faptul ca peste un milion de hectare de pajisti bogate in specii valoroase sunt sustinute prin platile de agromediu in Romania indica progresul semnificativ care a fost facut.

Este insa nevoie de mai multa munca privind politicile in viitor si, in acelasi timp, este necesar sa fie initiate dezbateri mai ample si sa fie stimulata o gandire mai creativa privind abordari si solutii alternative care sa se adreseze provocarilor sociale si economice specifice cu care se confrunta fermierii HNV .

Focus Grupul PEI-AGRI „Cum sa facem agricultura HNV mai profitabila, fara a pierde din vedere specificitatile HNV?” a fost lansat de Comisia Europeana in 2014, ca parte a activitatilor desfasurate in cadrul Parteneriatului European de Inovare pentru Dezvoltare Durabila si Cresterea Productivitatii Agriculturii.

Focus Grupul a reunit 20 de experti din 15 state membre in vederea explorarii unor abordari alternative pentru imbunatatirea sustenabilitatii economice si sociale a sistemelor de agricultura HNV, dar mentinand biodiversitatea acestora.

Bazandu-se pe vasta si diversa lor experienta, expertii internationali au identificat cinci „cai de dezvoltare” principale in folosul fermierilor HNV din Europa:

1. 1. Imbunatatirea productivitatii fermei. Un management bun al fermei poate duce la cresterea productivitatii multor fermieri HNV, dar evitandu-se un eventual impact negativ asupra biodiversitatii. Tipurile de abordari pentru cresterea productivitatii cuprind extinderea terenului disponibil pentru pasunat si intorsul si stransul fanului, eficientizarea utilizarii pasunilor si a vegetatiei semi-naturale pentru pasunat si intensificarea limitata a terenurilor disponibile (in special a terenurilor agricole care sunt mai sarace in specii).
   2. Adoptarea unor tehnologii noi. Sunt multe tehnologii disponibile care sunt relevante agriculturii HNV. Acestea variaza de la aplicatii de telefonie mobila folosite pentru manevrarea utilajelor de dimensiuni mici pentru intorsul si stransul fanului in procesarea alimentelor (de exemplu, unitati mobile de producere a branzei).
   3. Cresterea pretului de vanzare a produselor benefice mediului. Presupunand ca standardele de igiena de baza sunt indeplinite, cele mai multe dintre produselor care provin din agricultura HNV au o calitate superioara si exista o cerere mare pe piata pentru ele. Cu toate acestea, exista un mare potential pentru dezvoltarea noilor produse care corespund preferintelor consumatorilor si care aduc valoare adaugata produselor traditionale prin imbunatatirea branding-ului, a ambalarii si ambalajelor, a modalitatii de promovare si a distribuirii.
   4. Diversificarea fermei. Diversificarea economica a unei ferme poate fi in domeniul de aplicare specific activitatilor ei (de exemplu, procesarea laptelui) sau poate introduce activitati noi (de exemplu, cazare sau activitati educationale). Diversificarea este o strategie des intalnita in dezvoltarea multor afaceri agricole in UE, nu numai a fermelor HNV, ci si, in special, a celor care sunt situate intr-o zona favorabila turismului, activitatilor in aer liber, de agrement si recreere.
   5. Colaborare, interconectare si cooperare. Toti expertii din cadrul Focus Grupului PEI-AGRI au cazut de acord ca fermierii HNV trebuie sa colaboreze mult mai strans in vederea dezvoltarii si eficientizarii unor solutii care sa raspunda provocarilor cu care se confrunta. Exista multe exemple de succes privind parteneriatele la scara mica, dar si colaborarile la scara mare dintre fermierii HNV, acestea reprezentand o sursa extraordinara de inspiratie pentru toti cei interesati in acest domeniu.

Ecoturismul si turismul in zonele Natura 2000

Turismul reprezinta unul dintre motoarele importante ale cresterii economice si sustine dezvoltarea durabila din punct de vedere economic, social, ecologic etc. De asemenea, turismul sprijina si promoveaza zonele protejate, in care din ce in ce mai multi turisti vin sa caute, sa inteleaga si sa se bucure de mediul natural.

In acest sens, Romania prezinta o varietate de atractii turistice: naturale (muntii, litoralul Marii Negre, Dunarea si Delta Dunarii, flora si fauna, resursele balneare, traseele in zone cu peisaj deosebit, pesterile etc.), istorice si culturale (mestesugurile si artele vizuale, festivalurile de folclor si traseele din zonele vinicole - „drumul vinului”, de exemplu).

Conceptul de ecoturism, in acceptia AER (Asociatia de Ecoturism din Romania), este definit ca o forma de turism in care principala motivatie a turistului este de a observa si aprecia natura si traditiile locale legate de natura si care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: conservarea si protejarea naturii, folosirea resurselor umane locale, caracterul educativ, respectul pentru natura si impactul negativ minim asupra mediului natural si socio-cultural.

In general, ecoturismul militeaza contra efectelor negative care se abat asupra mediului inconjurator si asupra populatiei. Ariile in care aceasta forma de turism este practicata sunt considerate de interes major, ceea ce permite impunerea unor rigori deosebite, cu efecte benefice asupra stilului de viata traditional al populatiei locale.

Ecoturismul avantajeaza interactiunea dintre populatia locala si turisti, sporind interesul pentru protejarea zonelor naturale in zonele receptoare, dar si in cele emitatoare.

In Romania, in ultimii ani, ecoturismul s-a dezvoltat considerabil, datorita patrimoniului natural si cultural unic detinut de tara noastra, patrimoniu devenit o atractie aparte pentru turismul mondial, in conditiile in care tendinta turistilor in momentul de fata este de a cauta destinatii cu potential natural unic, neafectate de turismul de masa.

Unul dintre principiile esentiale ale ecoturismului este reprezentat de valorificarea cadrului natural. Acest fapt permite o gama variata de activitati, care presupun si alte forme de calatorie, bazate pe drumetii sau plimbari in natura.

Asadar, in cadrul activitatilor ecoturistice pot fi incluse: activitati de aventura (cum ar fi rafting, excursii cu biciclete pe trasee amenajate, turism ecvestru pe trasee prestabilite, schi de tura etc.), drumetii organizate cu ghid, tururi pentru observarea naturii (flora, fauna), excursii de experimentare a activitatilor de conservare a naturii, excursii in comunitatile locale (vizitarea obiectivelor culturale si fermelor traditionale, participarea la manifestari cultural-traditionale etc.).

In principiu, zonele ecoturistice de la noi din tara sunt siturile vizate de Natura 2000, precum Parcul National Retezat – Parcul Natural Geoparcul Tara Hategului, Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, Parcul Natural Apuseni, Parcul National Piatra Craiului, Parcul Natural Muntii Maramuresului, Parcul National Muntii Calimani sau Parcul National Muntii Macinului.

Natura 2000 reprezinta una dintre cele mai importante initiative ale politicii de conservare a mediului dezvoltate pana acum de Uniunea Europeana. Este o retea de zone naturale sau semi-naturale unde trebuie protejate atat specii de plante si animale vulnerabile, cat si habitate naturale.

Pentru Romania, Programul Natura 2000 a insemnat protejarea ecosistemelor, oportunitati de finantare pentru dezvoltare locala, dezvoltarea si promovarea practicarii ecoturismului, a produselor traditionale, dar si restrictii privind utilizarea anumitor resurse naturale si/sau atragerea anumitor investitii.

Finantari privind agromediul si clima

(Sub-masura 10.1 din PNDR 2014-2020)

La nivel national si european, fermierii si utilizatorii de terenuri agricole sunt incurajati si sprijiniti sa adopte, pe baze voluntare, practici agricole care sa asigure mentinerea valorii de mediu a zonelor rurale si a unor habitate specifice terenurilor agricole importante pentru speciile salbatice prioritare, utilizarea durabila a resurselor naturale si pastrarea peisajelor traditionale. Promovarea practicilor agricole traditionale, extensive, bazate pe o utilizare redusa a inputurilor, este necesara pentru a sprijini dezvoltarea durabila a zonelor rurale, contribuind la conservarea biodiversitatii (specii salbatice si habitatele acestora, rase locale de animale), protectia solului si a apei, reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera si amoniac, sechestrarea carbonului in biomasa, reducerea riscului dat de practicile intensive si un management durabil al resurselor naturale.

Pe langa masurile de piata (din primul pilon PAC), politica de dezvoltare rurala (al doilea pilon) a devenit un element esential al modelului agricol european, fondat pe multifunctionalitatea activitatii agricole. Obiectivul major al acesteia este de a implementa un cadru coerent si durabil care sa garanteze viitorul zonelor rurale, bazandu-se in special pe capacitatea acestora de a furniza o gama de servicii publice si pe capacitatea economiei rurale de a crea noi surse de venit si de locuri de munca, protejand, in acelasi timp, mostenirea culturala, de mediu si patrimoniala a lumii rurale.

Reforma PAC a vizat si ameliorarea competitivitatii agrosilviculturii, consolidarea legaturilor dintre activitatea primara si mediul inconjurator, cresterea calitatii vietii in zonele rurale, incurajarea cooperarii si inovarii si promovarea diversificarii economiei comunitatilor rurale.

Astfel, in programarea 2014-2020, statele membre au obligatia sa cheltuiasca cel putin 30% din fondurile de dezvoltare rurala pe care le primesc de la bugetul UE pentru anumite masuri legate de agricultura ecologica, pentru zonele cu constrangeri naturale, pentru gestionarea terenurilor si combaterea schimbarilor climatice. In acest sens, au fost stabilite si puse la dispozitie masuri care contin un set de plati pentru promovarea practicilor agricole cu un efect pozitiv asupra mediului si climei.

Platile pentru agromediu si clima se acorda fermierilor, grupurilor de fermieri sau grupurilor formate din fermieri si alti gestionari de terenuri care se angajeaza in mod voluntar sa desfasoare operatiuni constand intr-unul sau mai multe angajamente de agromediu si climatice avand ca obiect terenuri agricole. Cand acest fapt este justificat corespunzator de realizarea obiectivelor legate de mediu, platile pentru agromediu si clima pot fi acordate si altor gestionari de terenuri sau grupurilor formate din alti gestionari de terenuri.

Platile se acorda anual pentru a compensa toate sau o parte din costurile suplimentare si pierderile de venit suportate de beneficiari ca urmare a angajamentelor luate. Daca este necesar, platile respective pot acoperi si costurile tranzactionale, reprezentand pana la 20% din prima platita pentru angajamentele de agromediu si climatice. Daca angajamentele sunt luate de grupuri de fermieri, nivelul maxim este de 30%.

Platile acordate in cadrul masurilor de agromediu si al celor climatice au rol important in sprijinirea dezvoltarii durabile a zonelor rurale si in satisfacerea cererii tot mai mari de servicii ecologice a societatii. Acestea trebuie, de asemenea, sa continue sa incurajeze fermierii si alti gestionari de terenuri sa serveasca intreaga societate prin introducerea sau mentinerea unor practici agricole care sa contribuie la atenuarea efectelor schimbarilor climatice si la adaptarea la acestea, practici agricole compatibile cu protectia si ameliorarea mediului, a peisajului si a caracteristicilor acestuia, a resurselor naturale, a solului si a diversitatii genetice.

Platile trebuie sa contribuie la acoperirea costurilor suplimentare si a pierderilor de venit generate de angajamentele luate; trebuie sa acopere doar angajamentele care depasesc standardele si cerintele obligatorii relevante, in conformitate cu principiul „poluatorul plateste”. In multe situatii, sinergiile care rezulta din angajamente luate in comun de un grup de fermieri inmultesc beneficiile ecologice si climatice.

Cu toate acestea, actiunile comune presupun costuri tranzactionale suplimentare, care trebuie compensate adecvat. Pentru a se asigura ca fermierii si alti gestionari de terenuri sunt in masura sa implementeze in mod corect angajamentele luate, statele membre trebuie sa le ofere posibilitatea de a dobandi competentele si cunostintele necesare.

Masura de agro-mediu si clima (M10) din noul PNDR va crea cadrul necesar aplicarii la scara larga a unor metode agricole extensive generale care sa raspunda nevoilor de conservare specifice unui spectru larg de specii sau habitate (de exemplu, cele care se regasesc in zona HNV ).

De asemenea, in zonele reprezentative pentru anumite elemente de biodiversitate (de exemplu, specii de fluturi sau pasari salbatice), M10 propune unele angajamente adaptate specificitatii etologice care sa asigure atingerea obiectivelor propuse. In plus, unele tipuri de angajamente propuse vor asigura o mai buna gestionare a resurselor naturale, in contextul riscurilor asociate activitatilor agricole. Aceasta masura vizeaza promovarea urmatoarelor pachete si variante ale acestora:

• • Pachetul 1 – pajisti cu inalta valoare naturala (HNV);
  • Pachetul 2 – practici agricole traditionale;
    • • • • • varianta 2.1 – lucrari manuale pe pajisti permanente utilizate ca fanete;
            • varianta 2.2 – lucrari cu utilaje usoare pe pajisti permanente utilizate ca fanete;
  • Pachetul 3 – pajisti importante pentru pasari;Pachetul 4 – culturi verzi;
    • • • sub-pachetul 3.1 – Crex crex;
          • • varianta 3.1.1 – lucrari manuale pe pajisti importante pentru Crex crex;
            • varianta 3.1.2 – lucrari cu utilaje usoare pe pajisti importante pentru Crex crex;
        • sub-pachetul 3.2 – Lanius minor si Falco vespertinus;
          • • varianta 3.2.1 – lucrari manuale pe pajisti importante pentru Lanius minor si Falco vespertinus;
            • varianta 3.2.2 – lucrari cu utilaje usoare pe pajisti importante pentru Lanius minor si Falco vespertinus;
  • Pachetul 5 – adaptarea la efectele schimbarilor climatice;
  • Pachetul 6 – pajisti importante pentru fluturi (Maculinea sp.);
  • Pachetul 7 – terenuri arabile importante ca zone de hranire pentru gasca cu gat rosu (Branta ruficollis);
    • • • • • varianta 6.1 – lucrari manuale pe pajisti importante pentru fluturi (Maculinea sp.);
            • varianta 6.2 – lucrari cu utilaje usoare pe pajisti importante pentru fluturi (Maculinea sp.);
  • Pachetul 8 – cresterea animalelor de ferma din rase locale in pericol de abandon.

Sprijinul acordat in cadrul acestei masuri este o plata compensatorie pentru pierderile de venit si costurile suplimentare suportate de beneficiari. Prima compensatorie este platita anual, ca suma fixa pe unitatea de suprafata (hectar). Sprijinul este acordat in urma incheierii unor angajamente voluntare pe o perioada de cinci ani. Dupa incheierea perioadei initiale, angajamentele se pot prelungi anual, pana la finalul perioadei de implementare a PNDR 2014-2020.

Pe langa M10, masura dedicata agromediului si climei, prin noul PNDR sunt sprijinite proiectele care conduc la indeplinerea angajamentelor de agromediu, silvomediu, biodiversitate, conservarea speciilor si habitatelor, precum si investitii care sporesc valoarea de utilitate publica a unei zone Natura 2000 sau a altor zone de mare valoare naturala.

Astfel, prin structura lui, PNDR 2014-2020 va contribui la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 in ceea ce priveste cresterea durabila si raspunde scopurilor referitoare la practicarea unei agriculturi care sa asigure gestionarea adecvata a resurselor naturale.

• < Anterior
• Următor >