Bolile albinelor

Detalii

Categorie: Albine

11 Octombrie 2013

Bolile pricinuiesc mari neajunsuri familiilor de albine si din aceasta cauza este important sa le cunoastem pentru a sti sa le putem preveni sau sa le putem trata in mod corespunzator.

Putem intalni boli infecto-contagioase (molipsitoare), boli nemolipsitoare.

Bolile infecto-contagioase pot fi bacteriene (loca americana, septicemia, paratifoza, etc.), virale (puietul saciform, sindromul estival de depopulare, paralizia albinelor), micotice (puiet pietrificat, melanoza), parazitare-interne (nosemoza, acarioza), externe (brauloza).

Bolile nemolipsitoare pot fi divizate in tulburari fiziologice (puiet racit, diaree), anomalii, intoxicatii (alimentare, medicamentoase, chimice).

In cele ce urmeaza vom discuta despre diareea albinelor, intoxicatiile alimentare si nozemoza.

Diareea ( dizenteria albinelor )

Diareea se manifesta la albine prin observarea de pete maronii pe peretii stupului, pe rame si pe unele albine, deasemenea se simte un miros de putrefactie in stup. Abdomenul albinelor este marit, iar zborurile de curatire, realizate de albine pe durata acestei afectiuni se realizeaza si pe timp nefavorabil.

Cauzele diareei sunt intoxicatiile alimentare sau prezenta unei agenti patogeni, iar iarna apare din cauza stresului provocat de un soarece care a intrat in stup, de umiditatea ridicata din stup, curentii de aer, oscilatii mari ale temperaturii, astuparea urdinisului sau pierderea matcii. Apare deasemnea in familiile slabite, din cauza mierii de mana, a fermentarii mierii sau datorita hranirii artificiale cu continut proteinic ridicat prea timpuriu.

Pentru recuperarea albinelor se inlocuiesc fagurii si se dezinfecteaza ramele si stupul, se stimuleaza zbroul de curatare si se indeparteaza cauza care a provocat. Se pot administra turte sau sirop de zahar (dupa sezon), iar inglobat in aceasta produsul Protofil ( 0.5 g ‰ ), Fumidil B sau extract din plante medicinale.

Intoxicatiile alimentare ale albinelor

Se pot observa prin aparitia diareei sau fecale consistente de culoare galbui-verzuie, iar albinele prezinta stari spasmotice, nu pot zbura, se tarasc in fata stupului si efectueaza salturi anormale. In acesta afectiune se observa o mortalitate foarte crescuta.

Cauza producatoare poate fi nectarul si polenul plantelor toxice (marul lupului, matraguna, cireasa lupului, omagul, piciorul cocosului) si a celor ocazional toxice (digitala, castanul, papadia, teiul, salcia, laptele cucului, tutun, etc.).

Alta cauza care poate provoca intoxicatii alimentare este accesul la sarea de bucatarie (o solutie salina de 2-5 ‰ scurteaza viata albinelor, o cantitate de 500 mg sare provoaca moartea).

Unele erbicide, acaricide, insecticide si fungicide supradozate produc deasemenea aceasta intoxicatie.

Arsenicele, fluorul si tetraetilul de plumb din produsii poluanti ai industriei deasemenea produc intoxicatii la albine. 

Tratamentul intoxicatiilor alimentare la albine

Pentru tratament se poate administra timp de o saptamana sirop cald de zahar sau de miere cu extract de plante medicinale la o temperatura de pana la 41-42 °C si in cantitate de 300-380 ml / familie de albine.

Este de retinut ca intoxicatiile alimentare favorizeaza aparitia de boli infectioase ( ex. Nosemoza ).

Nosemoza

Nosemoza este o boala de invazie a albinelor adulte, foarte raspandita, care evolueaza cel mai adesea sub forma ascunsa (cronica), dar si eruptiva, cu manifestari puternice.

Ea apare mai frecvent la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, putand provoca depopularea familiilor de albine cand acestea sunt rau intretinute si iernate necorespunzator. Actiunea parazitului este favorizata de existenta familiilor slabe, de culesul de nectar si polen, de umezeala, de timpul nefavorabil etc.

Agentul patogen este protozoarul unicelular Nosema apis, care se localizeaza si se inmulteste in peretele intestinal, impiedicand astfel digestia si asimilarea hranei.

Semnele clinice se traduc prin observarea fecalelor de culoarea castanie spre galbui, albinele infectandu-se foarte repede, producand mortalitate mare in randul familiilor de albine. Nosema apis afecteaza metabolismul proteinelor.

Tratamentul nosemozei

La fel ca si la celelalte boli, se bazeaza pe actiunea medicamentelor asociata cu masuri de ordin igienic si biologic. Boala considerata in mod oficial contagioasa, nosemoza poate fi combatuta in mod eficient cu un antibiotic, fumagilina, cunoscut in comert sub numele de Fumidil B. Acest produs se poate administra in functie de anotimp, fie in sirop, fie in pasta sau serbet de zahar, administrandu-se 50 ml sirop medicamentos rezultat din 1 g Fumidil B la 1 litru sirop, in 10 doze la interval de doua zile.

In prezent, la noi in tara, tratamentul se face cu Protofil, un produs care prin substantele continute impiedica realizarea ciclului evolutiv al lui Nosema apis, inhiba flora patogena intestinala si stimuleaza secretia enzimelor digestive ale albinelor si larvelor. Se administreaza in sirop 17 ml la litru si in pasta, 3 ml la kilogram. Cantitatea de Protofil ce se administreaza intr-un anotimp unei familii este intre 50 si 80 de ml, in functie de marimea familiei.

Cand nosemoza este diagnosticata cu certitudine, se impune dezinfectarea foarte atenta a inventarului. Astfel, fagurii de rezerva se vor dezinfecta cu vapori de acid acetic glacial, formol sau anhidra sulfuroasa. Cu rol preventiv, in fiecare primavara, apa din adapatorile din stupina trebuie schimbata zilnic, iar toamna mierea de mana va fi extrasa in totalitate si inlocuita cu miere florala sau cu sirop de zahar 2:1.

Matcile vor fi inlocuite tot la doi ani, iar anual 1/3 din fagurii din cuib sa fie inlocuiti cu faguri artificiali, iar cei necorespunzatori sa fie reformati. Nu se vor deranja inutil familiile de albine, mai ales la inceputul primaverii, cand intoarcerea timpului rece ar putea avea urmari destul de grave si nu se vor diviza familiile de albine mai tarziu de mijlocul verii. Cadavrele albinelor din fata urdinisului si de pe fundul stupului se vor aduna si arde, iar in stupina, pe cat posibil, vom pastra numai familii puternice, bine dezvoltate, cu instinct slab de roire.

Medic veterinar,
Dr. Diana Galatanu

• < Anterior
• Următor >