Agricultura din Uniunea Europeana

Detalii

Categorie: Editorial

Agricultura este domeniul in care Uniunea Europeana este cea mai activa.

La Salonul Agriculturii de la Paris, printre concursuri de animale, standuri cu vinuri si alte specialitati regionale, producatorii se plang ca taxele sunt prea mari si importurile din alte tari le fac concurenta. La standul special al Comisiei Europene, Frank Leguen de la Croix explica intentia de baza: concurenta sa fie cat mai libera si mai corecta intre toate tarile membre.

Intr-un sat din Olanda, langa Amsterdam, invatatorul Aart Ruyter spune ca din copilaria lui si pana acum fermierii locali au renuntat unul dupa altul la agricultura, pentru ca aveau proprietati prea mici. In acest sat a mai ramas unul singur - Jan Buys, un tanar care a mostenit ferma bunicului sau si creste cateva zeci de capre si de vaci. Branza din laptele produs o vinde intr-un mic magazin de langa casa. Buys nu primeste subventii europene decat pentru ingrijirea mediului. Pe micile campii din spatele fermei lui isi fac cuib pasari rare, si UE il despagubeste pentru ca nu se atinge de aceste terenuri.

La celalalt capat al Olandei, in Zeelanda, Cornelius Rylarsdam, este directorul pensionar al unei cooperative agricole, care deruleaza 350 de milioane de euro anual cumparand graul si orzul produs de membrii cooperativei si vanzandu-l mai departe ca angrosist. Cooperativa, ca si cea mai mare parte a agriculturii olandeze, este atat de competitiva, incat nu primeste aproape deloc subventiile menite sa asigure nivelul de viata al agricultorilor.

Fermierii francezi sunt in schimb mari consumatori de subventii. In Normandia, Jean Luc Duval este presedintele asociatiei tinerilor agricultori. El e crescator de vite, si apara cu pasiune sistemul cotelor, prin care se limiteaza cantitatea de lapte aflata pe piata, si astfel pretul de vanzare se mentine ridicat. Concurenta intre producatori e limitata la capacitatea de a produce mai ieftin.

Purtatorul de cuvant al comisarului european pentru agricultura, Gregor Kreuzhuber, explica insa ca tendinta este de a elimina obstacolele in calea concurentei, cum sunt cotele. Iar subventiile sunt menite sa-i recompenseze pe agricultori pentru ceea ce piata nu plateste, de pilda ingrijirea peisajului, apararea mediului inconjurator.

Ecologia are insa si victime - Gerard Grosse, un alt fermier normand, este nevoit sa-si vanda ferma pentru ca nu poate face investitia suplimentara ceruta de Uniunea Europeana.

Politica Uniunii s-a schimbat - productia este acum suficient de mare, si nu mai trebuie subventionata, dar fermierilor le e greu uneori sa schimbe directia in care merg eforturile si banii lor.

Sursa: www.bbc.co.uk

• < Anterior
• Următor >