CCE: Certificarea biocarburantilor - exista deficiente la nivelul sistemului de recunoastere si de supraveghere

Detalii

Categorie: Energie regenerabila

21 Iulie 2016

Potrivit unui nou raport publicat de Curtea de Conturi Europeana, deficientele sistemului de certificare a bicarburantilor durabili ar putea submina baza obiectivelor stabilite de UE pentru 2020 in materie de utilizare a energiei din surse regenerabile in transporturi.

In temeiul Directivei privind energia din surse regenerabile, statele membre ale UE pot utiliza numai biocarburanti certificati ca durabili pentru atingerea obiectivului fixat pentru 2020 ca cel putin 10 % din energia folosita in transporturi sa fie energie provenita din surse regerabile. Majoritatea biocarburantilor introdusi pe piata UE sunt certificati prin intermediul unor sisteme voluntare recunoscute de Comisia Europeana. Curtea a concluzionat insa ca aceste sisteme sufera din cauza deficientelor care afecteaza procedura de recunoastere aplicata de Comisie si supravegherea asigurata de aceasta.

„Obiectivele fixate pentru 2020 in ceea ce priveste ponderea energiei durabile in sectorul transporturilor sunt importante pentru mediu si pentru toti utilizatorii serviciilor de transport din UE. Monitorizarea atingerii acestor obiective trebuie sa se bazeze insa pe date temeinice si pe un sistem de certificare fiabil. Acestea sunt aspectele pe care auditul Curtii si-a propus sa le examineze”, a declarat doamna Bettina Jakobsen, membra Curtii de Conturi Europene responsabila de acest raport.

Potrivit constatarilor Curtii, Comisia nu a solicitat sistemelor voluntare sa verifice daca productia de biocarburanti prezenta riscuri precum cele legate de conflicte privind proprietatea funciara, de munca fortata sau de munca copiilor, de conditiile precare de munca pentru fermieri si de pericolele pentru sanatate si securitate. Evaluarile realizate cu privire la aceste sisteme nu au inclus impactul schimbarii indirecte a utilizarii terenurilor asupra durabilitatii biocarburantilor (o astfel de schimbare indirecta are loc atunci cand, pentru a compensa utilizarea culturilor alimentare pentru productia de biocarburanti, se cultiva suprafete mai mari pentru productia alimentara). Curtea recunoaste ca evaluarea schimbarii indirecte a utilizarii terenurilor prezinta dificultati tehnice, dar considera ca, in lipsa acestor informatii, relevanta sistemului de certificare este subminata.

De asemenea, potrivit constatarilor Curtii, Comisia a recunoscut sisteme care nu dispuneau de proceduri prin care sa se garanteze faptul ca biocarburantii proveneau intr-adevar din deseuri sau ca materiile prime pentru biocarburanti indeplineau cerintele de mediu aplicabile. Unele sisteme nu erau suficient de transparente sau aveau structuri de guvernanta alcatuite din numai cativa membri, ceea ce creste riscul conflictelor de interese si impiedica o comunicare eficace cu celelalte parti interesate.

Comisia nu supravegheaza activitatile sistemelor voluntare si, prin urmare, nu poate fi sigura de faptul ca acestea aplica efectiv standardele pe baza carora au fost certificate sau ca ele detecteaza eventuale incalcari ale normelor.

Statele membre sunt responsabile de fiabilitatea statisticilor lor privind biocarburantii durabili care sunt luati in calcul in vederea obiectivului de 10 % energie din surse regenerabile in sectorul transporturilor. Curtea a constatat insa ca este posibil ca aceste statistici sa fie supraestimate, intrucat statele membre ar putea include in ele biocarburanti a caror durabilitate nu a fost verificata. De asemenea, existau probleme si in ceea ce priveste comparabilitatea datelor.

In recomandarile sale, Curtea a invitat Comisia sa se asigure ca sistemele de certificare:

• • evalueaza in ce masura productia de biocarburanti prezinta riscuri socioeconomice semnificative si riscuri legate de schimbarea indirecta a utilizarii terenurilor;
  • verifica faptul ca producatorii de materii prime respecta cerintele de mediu pentru agricultura;
  • furnizeaza suficiente dovezi privind provenienta deseurilor si a reziduurilor utilizate in productia de biocarburanti.

De asemenea, Curtea a recomandat Comisiei:

• • sa evalueze daca guvernanta sistemelor de certificare reduce riscul conflictelor de interese si daca aceste sisteme sunt suficient de transparente;
  • sa verifice daca operatiunile sistemelor certificate respecta standardele prezentate la momentul recunoasterii si daca aceste sisteme instituie mecanisme transparente de prezentare a plangerilor;
  • sa caute sa obtina dovezi de la statele membre cu privire la fiabilitatea statisticilor lor privind biocarburantii si sa armonizeze definitia substantelor considerate deseuri.

In legislatia Uniunii Europene, biocarburantii sunt definiti drept „combustibili lichizi sau gazosi pentru transport, produsi din biomasa”, de exemplu din produse, deseuri sau reziduuri agricole, forestiere sau piscicole biodegradabile sau din deseuri industriale si municipale biodegradabile.

Directiva privind energia din surse regenerabile stabileste obligatia fiecarui stat membru al UE de a se asigura ca, pana in 2020, ponderea energiei din surse regenerabile utilizata in toate formele de transporturi reprezinta cel putin 10 % din consumul final de energie din acest sector. In practica, dat fiind nivelul actual al progresului tehnic si posibilitatile de utilizare a unor surse de energie alternative in sectorul transporturilor, obiectivul de 10 % poate fi indeplinit numai prin utilizarea pe scara larga a biocarburantilor.

In comparatie cu carburantii fosili, biocarburantii emit mai putine gaze cu efect de sera, in special dioxid de carbon, deoarece cantitatea de carbon emis in timpul arderii nu depaseste cantitatea absorbita de plantele-sursa in timpul cresterii (in cresterea lor, plantele absorb dioxid de carbon). Aceasta compensare are insa loc numai daca nu se genereaza emisii suplimentare din cauza schimbarii utilizarii terenurilor. Daca terenurile isi schimba utilizarea, aceasta inseamna ca se genereaza emisii suplimentare prin cultivarea unor suprafete noi cu culturi alimentare, suprafete care anterior aveau alta destinatie. Concurenta cu productia de alimente nu exista insa in cazul biocarburantilor obtinuti din deseuri, din reziduuri sau din alte tipuri de biomasa de origine nealimentara.

Curtea a vizitat patru state membre care produc si/sau consuma cele mai mari cantitati de biocarburanti: Germania, Franta, Polonia si Regatul Unit.

Curtea de Conturi Europeana

• < Anterior
• Următor >