• Obiect si domeniu de aplicare;
• Definitia marfii alimentare;
• Alte definitii;
• Scop;
• Articolul 5 – Obiective generale..
  

Obiect si domeniu de aplicare

Prezentul regulament contine dispozitii de baza ce permit sa se asigure, in ceea ce priveste marfurile alimentare, un nivel ridicat de protectie al consumatorului tinundu-se cont de densitatea ofertei alimentare, de specificul traditional si de functionarea efectiva a pietei interne.

S-au stabilit principii si responsabilitati comune, mijlocul de a se crea o baza stiintifica solida, dispozitii si proceduri organizatorice eficiente pentru sprijinirea luarii deciziilor de securitate.

La sfirsitul paragrafului 1, prezentul regulament stabileste principii generale privind marfurile alimentare si hranei pentru animale si principii speciale de securitate pentru acestea, la nivel national si comunitar. Se instituie Autoritatea Europeana de securitate alimentara. Se fixeaza procedurile relative la problemele cu impact direct sau indirect asupra securitatii alimentare.

Prezentul regulament se aplica in toate etapele productiei, prelucrarii si distributiei alimentelor si furajelor. El nu se aplica la productia primara destinata folosirii domestice particulare, nici la prepararea, manipularea si depozitarea in gospodarii a alimentelor destinate consumului casnic.

Definitia marfii alimentare

La sfirsitul prezentului regulament s-a inteles prin marfa alimentara (sau aliment) toate substantele sau produse prelucrate, partial prelucrate sau neprelucrate destinate sa fie ingerate de oameni. Acest termen include si bauturile, gumele de mestecat si toate substantele, inclusiv apa, aflate intentionat in produsele alimentare in cursul prepararii, fabricariisau altor tratamente. Este inclusa apa la art.6 al directivelor 98/83/CEE fara a prejudicia normele din directivele 80/778 si 98/83/CEE.

Termenul de « marfa alimentara » nu cuprinde :

· Hrana pentru animale;

· Animalele vii, mai putin cele care nu sunt preparate in vederea consumului uman;

· Plantele inainte de recoltare;

· Medicamentele, in sensul directivelor 65/65/CEE, 92/93/CEE;

· Cosmeticele, in sensul directivei 76/768/CEE;

· Tutunul si produsele din tutun, in sensul directivei 89/622/CEE;

· Stupefiantele si substantele psihotrope, conform Conventiei Unice a natiunilor Unite din 1961 si 1971;

· Reziduuri si contaminanti.

Alte definitii

La sfirsitul prezentului regulament se prezinta :

Legislatia alimentara reprezinta dispozitiile legislative, reglementari si regulamentele administrative privitoare la marfurile alimentare in general si securitatea lor in particular, la nivel comunitar si national. Ea urmareste toate etapele productiei, transportului si distributiei alimentelor si in acelasi mod pentru hrana animalelor destinate producerii de alimente.

Unitate din sectorul alimentar – toate unitatile publice sau particulare, cu scop lucrativ sau cu activitati legate intr-una din etapele de producere, transport sau distribuire da marfuri alimentare.

Exploatant din sectorul alimentar – persoane fizice sau morale ce se obliga sa prescriptiile legislatiei alimentare in unitatea din sectorul alimentar pe care le controleaza.

Hrana pentru animale – toate substantele sau produsele intelegind si aditivi, transformate, netransformate sau partial transformate destinate alimentatiei animalelor pe cale orala.

Unitate din sectorul alimentatiei animalelor – toate unitatile publice sau particulare ce asigura in mod lucrativ sau in operatii de producere, fabricatie, transformare, depozitare, transport sau distributie de hrana pentru animale, intelegind prin acesta si producatori agricoli care produc, transporta sau depoziteaza hrana pentru animale in propria gospodarie

Comertul cu amanuntul – manipulare si/sau transformarea de marfuri alimentare ca si depozitarea in punctele de vinzare sau livrare catre consumatori, adaugind si bufetele, restaurantele de intreprindere, cantine, platforme de distribuire pe mari suprafete, en-gros-uri.

Punere pe piata – expunerea de marfuri alimentare sau hrana pentru animale, in vederea vinzarii, ca si alte forme(gratuitati, vinzari, oferte).

Risc – o functie cu probabilitati unui efect nefast pentru sanatate aparut in prezenta unui pericol.

Analiza riscurilor – un proces ce comporta trei componente : evaluarea riscului, aprecierea si informatia despre risc.

Evaluarea riscurilor – un proces bazat pe baze stiintifice si ce parcurge 4 etape :identificarea pericolelor, caracterizarea lor, evaluarea expunerii si caracterizarea riscului.

Aprecierea riscurilor – un proces altfel decit evaluarea, constind in punerea in balanta a diefritelor cai posibile, dupa consultarea partilor interesate , luindu-se in calcul evaluarea riscurilor, alti factori obiectivi si la nevoie masuri de prevenire si control adecvate.

Comunicari asupra riscurilor – schimb interactiv, derulat de-a lungul analizei riscurilor, informatii despre pericol, factori legate de risc si perceperea acestora de catre consumatori, unitate de alimentatie umana sau animala, centre universitare sau alte parti interesate, note explicative a rezultatelor evaluarii, fundamentele deciziilor luate in materie de apreciere a riscului.

Pericol – un agent biologic, chimic sau fizic prezent in aliment sau hrana animalelor sau o stare a acestora ce poate avea un efect nefast asupra sanatatii.

Trasabilitate – capacitatea dea reconstitui un traseu, parcurgind toate etapele productiei, transformarii, distribuirii unui aliment, furaj, a unui animal productiv sau a unei substante destinata a fi incorporata sau susceptibila de a fi incorporata intr-un aliment sau furaj.

Etapele productieie, transformarii si distribuirii – toate etapele, de la productia primara, depozitare, transport, vinzare sau livrare la consumatorul final sau in alt caz, importul, productia, fabricare, depozitarea, transportul, distributia, vinzarea hranei pentru animale.

Productie primara – productia, crestere sau cultura de produse primare, intelegindu-se recolta sau productia de animale de crescatorie inainte de taiere. Acopera de asemenea, vinatul, pestele si culesul produselor salbatice.

Consumator final – ultimul cponsumator al unei marfuri alimentare care nu o foloseste in cadrul unei operatii sau activitate intr-o unitate din sectorul alimentar.

Scop

Acest capitol se refera la toate nivelele productiei, prelucrarii si distribuirii alimentelor precum si la furajele destinate hranirii animalelor producatoare de alimente.

Principiile formulate in art.5-20 furnizeaza un cadru general al liniilor care trebuie urmate cind se iau masurile necesare.

Existind legea alimentului, principiile si procedurile respective vor trebui adaptate cit de curind posibil (cel mai tirziu pina la 01.01.2007 in scopul indeplinirii art.5-10.

Pina atunci, si tinind cont de derogarile de la paragraful 2, legislatia existenta va fi implementata luind in consideratie principiile formulate in art.5-12.

Articolul 5 – Obiective generale

Legea alimentului va indeplini unul sau mai multe din obiectivele generale de protectie la un nivel inalt a vietii si sanatatii umane precum si de protectie consumatorilor, incluzind practici cinstite in comertul cu alimente, tinind cont atunci cind este cazul de protectia sanatatii animalului, de sanatatea plantelor si a mediului.

Legea alimentului isi propune ca scop atingerea unei miscari libere in cadrul Comunitatii a alimentelor si furajelor produse sau comercializate in concordanta cu principiile si reglementarile din acest capitol.

In cazul in care exista standarde internationale sau cind stabilirea acestora este absolut necesara, acestea vor fi luate in consideratie in dezvoltarea sau adoptarea legii alimentului, cu exceptia situatiilor in care astfel de standarde sunt mijloace total neefective sau inadecvate pentru indeplinirea obiectivelor sau atunci cind exista o justificare stiintifica.