Viitorul Biocombustibilului in UE este in ceata

Detalii

Categorie: Energie regenerabila

13 Decembrie 2023

Directia in care se indreapta biocombustibilii este neclara si exista dificultati la fiecare pas, avertizeaza Curtea de Conturi Europeana intr-un raport publicat astazi. Lipsa unei viziuni pe termen lung a afectat siguranta investitiilor, iar problemele legate de durabilitate, concurenta pentru biomasa si costurile ridicate actioneaza drept constrangeri in introducerea in utilizare a biocombustibililor.

Biocombustibilii sunt definiti in cea mai recenta directiva a UE privind energia din surse regenerabile drept „combustibil lichid pentru transporturi, produs din biomasa” si trebuie sa respecte anumite criterii de durabilitate. In 2021, majoritatea biocombustibililor consumati in UE erau produsi din culturi energetice (in principal etanolul si biomotorina).

Biocombustibilii sunt considerati o alternativa la combustibilii fosili, obiectivul utilizarii lor fiind de a contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera in sectorul transporturilor si de a imbunatati securitatea aprovizionarii UE. In perioada 2014-2020, UE a alocat circa 430 de milioane de euro pentru proiecte de cercetare si pentru promovarea biocombustibililor. Totusi, trecerea de la cercetarea initiala de laborator la faza de productie dureaza cel putin un deceniu. In plus, politica, legislatia si prioritatile UE privind biocombustibilii s-au schimbat adesea, ceea ce a facut ca sectorul sa devina mai putin atractiv si a avut un impact asupra deciziilor investitorilor.

„Biocombustibilii sunt meniti sa contribuie la atingerea obiectivelor de neutralitate climatica ale UE si sa consolideze suveranitatea energetica a acesteia. Or, cu actuala sa politica in domeniul biocombustibililor, UE nu se indreapta intr-o directie clara si risca sa nu ajunga la destinatie”, a declarat domnul Nikolaos Milionis, membrul Curtii responsabil de acest audit.

Lipsa unei directii clare este o problema pe care auditorii o semnaleaza in mod deosebit. Sa luam, de exemplu, sectorul aviatiei. Dat fiind ca acest sector este dificil de electrificat, biocombustibilii avansati ar putea fi o optiune buna in vederea decarbonizarii. Noua legislatie ReFuelEU in domeniul aviatiei adoptata in 2023 a stabilit pentru 2030 un nivel-tinta de 6 % pentru combustibilii de aviatie durabili – inclusiv biocombustibili, ceea ce inseamna aproximativ 2,76 milioane de tone echivalent petrol. Or, in prezent, capacitatea de productie potentiala a UE abia atinge o zecime din aceasta cantitate. De asemenea, spre deosebire de Statele Unite, tot nu exista o foaie de parcurs la nivelul UE care sa arate cum sa se accelereze productia. Viitorul biocombustibililor in transportul rutier este de asemenea extrem de neclar. Miza puternica pe masinile electrice, combinata cu planul de a inceta vanzarea de masini noi alimentate cu benzina si motorina pana in 2035, ar putea insemna ca biocombustibilii nu vor cunoaste o utilizare la scara larga in viitor in transportul rutier in UE.

Auditorii atrag atentia si asupra a trei probleme majore cu care biocombustibilii se confrunta in mod concret: durabilitatea, disponibilitatea biomasei si costurile.

Beneficiile pentru mediu ale biocombustibililor sunt adesea supraestimate. De exemplu, biocombustibilii obtinuti din materii prime care necesita terenuri pentru culturi (si deci pot implica defrisari) risca sa afecteze negativ biodiversitatea, solul si apa. Acest lucru ridica, in mod inevitabil, intrebari etice cu privire la prioritatea relativa a alimentelor si a combustibililor.

La randul sau, disponibilitatea biomasei limiteaza adoptarea biocombustibililor. Comisia Europeana se astepta ca biocombustibilii sa creasca independenta energetica. Or, in realitate, dependenta de tari terte (de exemplu, importurile de ulei de gatit uzat din China, Regatul Unit, Malaysia si Indonezia) a crescut vertiginos ca urmare a cererii tot mai mari de biomasa de-a lungul anilor. Adevarul este ca sectorul biocombustibililor concureaza cu alte sectoare pentru materiile prime, in special cu sectorul alimentar, dar si cu cel al produselor cosmetice, al produselor farmaceutice si al bioplasticelor.

In fine, dat fiind ca sunt mai costisitori decat combustibilii fosili, biocombustibilii nu sunt inca viabili din punct de vedere economic si, in momentul de fata, certificatele de emisii sunt mai ieftine decat sa se reduca emisiile de CO2 prin intermediul biocombustibililor, care nu sunt intotdeauna favorizati de politicile fiscale ale unor tari din UE.

Toate acestea inseamna ca introducerea in utilizare a biocombustibililor avansati este mai lenta decat se preconiza. Conform cerintelor, toate tarile din UE au impus furnizorilor de combustibil obligatia de a asigura o pondere a energiei din surse regenerabile in sectorul transporturilor rutier si feroviar de cel putin 10 % pana in 2020 si de cel putin 14 % in toate sectoarele de transport pana in 2030. Cu toate acestea, majoritatea tarilor din UE nu si-au atins obiectivele care trebuiau indeplinite pana in 2020, printre ele numarandu-se Grecia, Polonia, Romania, Franta, Spania, pentru a enumera doar cateva.

Raportul special nr. 29/2023, intitulat „Sprijinul din partea UE pentru biocombustibilii durabili in transporturi – O directie neclara”, este disponibil pe site-ul web al Curtii.

Curtea de Conturi Europeana

• < Anterior
• Următor >