Statiunea de Cercetare Lovrin, vanduta pe bucati

Detalii

Categorie: Editorial

09 Septembrie 2008

Fara sa aloce in acest an un leu pentru activitatea de cercetare Statiunii de Cercetare - Dezvoltare Agricola Lovrin, Ministerul Agriculturii asista pasiv la sechestrarea si vanzarea pe bucati a patrimoniului acesteia.

Din cauza datoriilor acumulate catre bugetul de stat, Statiunea de Cercetare Lovrin se vede nevoita sa renunte, pe rand, la bunuri necesare pentru activitatea de cercetare.

Eventuala sa lichidare e asteptata, de ani de zile, de "rechinii imobiliari" care vor sa puna mana pe cele peste 2.000 de hectare de teren pe care le mai are unitatea de cercetare timiseana. Daca Ministerul Agriculturii isi va mentine aceeasi atitudine pasiva, visul speculantilor de terenuri din zona s-ar putea implini cat de curand.

Din cauza datoriilor acumulate catre bugetul de stat, Statiunii de Cercetare si Dezvoltare Agricola Lovrin i-au fost puse sechestru pe o serie de bunuri, mobile si imobile, care urmeaza sa fie scoase la licitatie la sfarsitul acestei luni. Si, desi Statiunea de la Lovrin este una dintre cele mai valoroase unitati de cercetare agricola, care a produs in ultimii ani ani zeci de soiuri de plante agricole extrem de valoroase, Ministerul Agriculturii nu pare sa actioneze in niciun fel pentru a opri instrainarea patrimoniului acesteia.

Daca in toate statele vest-europene activitatea de cercetare este sprijinita, in Romania se pare ca se intampla exact invers. Cert e ca pe 28 august, la sediul Administratiei Finantelor Publice Sannicolau Mare va fi scoasa la licitatie o parte din patrimoniul societatii, sechestrat pentru datoriile acumulate de unitate. E vorba, conform datelor puse la dispozitie de A.F.P. Sannicolau Mare, de "constructii formate din grajd vaci (trei bucati), magazie cereale (doua bucati), siloz pentru nutreturi, sopron fanar, platforma de conditionat seminte, casa poarta, platforma dejectii, foraj apa, moara cu ciocane, drumuri si platforme interne din beton, patul porumb, imprejmuire din beton, alimentare cu energie electrica si apa, post trafo, rezervor cilindric, instalatie de muls, pod bascula si padocuri". Pentru toate acestea Fiscul a estimat un pret de pornire a licitatiei de 696.485 de lei plus TVA. "Datoriile lor sunt mai mari, aceasta suma, 696.485 de lei, reprezinta doar o parte. Deci probabil ca vor mai urma si alte licitatii", ne-a declarat Gheorghe Gavojdean, executor fiscal la Administratia Finantelor Publice Sannicolau Mare.

Cum de a ajuns Statiunea de Cercetare de la Lovrin in situatia de a-i fi vandut, in transe, patrimoniul, pentru datoriile acumulate la buget? In mare parte datorita ajutorului "consistent" pe care l-a primit de la stat in ultimii ani, activitatea de cercetare fiind la nivel national o perpetura Cenusareasa a bugetului, la categoria "si altele". Asta desi in tot spatiul vestic al Uniunii Europene cercetarea primeste subventii uriase de la stat. "De ce s-a ajuns la situatia asta? Poate si pentru ca nu primim nimic de la stat pentru activitatea de cercetare. Niciun leu nu am primit in 2008. Totul este din activitatea proprie, autofinantat", spune directorul Statiunii de Cercetare Lovrin, Iulian Pusca. El sustine ca se va incerca platirea esalonata a datoriilor. Cert e ca situatia nu are perspective fericite. "Vom vedea cum ne vom descurca. Poate se gandesc factorii de raspundere sa faca ceva si pentru acest sector al cercetarii. Ar cam fi timpul. Macar in ceasul al 12-lea. Pe anul trecut, cam 7 - 8% din activitatea de cercetare a fost acoperita prin proiecte. Care sunt de la bugetul de stat. Restul e tot autofinantat. Producem seminte calitative, le comercializam si cu asta ne autofinantam". Terenurile, eterna miza In cazul in care Statiunea de Cercetare Lovrin nu va reusi sa iasa din impasul financiar in care se afla, de eventuala sa lichidare s-ar bucura cel mai mult "rechinii imobiliari" care, de ani de zile, au pus ochii pe cele peste 2.000 de hectare de teren detinute de statiune in zona. De altfel, procesul de deposedare de teren a Statiunii de Cercetare Lovrin a inceput de multa vreme. In 2004, de exemplu, printr-o ordonanta de urgenta aprobata pe 2 septembrie 2004, in ultimele saptamani ale guvernarii P.S.D., si care, chipurile, privea organizarea si functionarea unitatilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare, au fost trecute din domeniul public in domeniul privat al statului o serie de suprafete de teren agricol "pentru reconstituirea dreptului de proprietate". Mai precis, de la institutele de cercetare era luat cu forta pamant, pentru a alimenta febra retrocedarilor. Prin acea celebra ordonanta Statiunii de Cercetare si Dezvoltare Agricola Lovrin i-au fost luate 153 de hectare. Nu a fost insa de ajuns pentru "rechinii imobiliari" din zona, care acum vor si restul suprafetelor detinute de statiune. "Acum Statiunea mai are 2.200 de hectare de teren. Evident ca si fata de aceste suprafete sunt interese enorme. Si sa stiti ca in majoritatea cazurilor nu fostii proprietari, care chipurile erau beneficiarii acestor retrocedari, erau cei care faceau si fac presiuni. Terenurile, in marea lor parte, erau deja amanetate, fiind deja vandute catre persoane interesate de tranzactii imobiliare cu teren in zona", mai spune Iulian Pusca. In aceste cazuri, respectarea proprietatii si necesitatea "reparatiei morale si materiale" sunt doar pretexte pentru ca terenurile sa ajunga in mana speculatorilor imobiliari. De altfel, se vehiculeaza tot mai des ipoteza ca se pregateste un nou proiect legislativ prin care Statiunii Lovrin sa i se mai ia 1.500 de hectare care, probabil, ar lua tot calea speculatiilor imobiliare. Iar Ministerul Agriculturii si Ministerul Educatiei si Cercetarii, care ar trebui sa sprijine activitatea de cercetare de la Lovrin, asista pasive la problemele financiare ale unitatii.

Deocamdata, situatia Statiunii de Cercetare de la Lovrin e incerta. Speranta ramane tot in capacitatea de autofinantare a institutiei, pentru ca fondurile alocate pentru cercetare sunt si continua sa ramana stravezii. "Statiunea Lovrin a reusit sa mai obtina niste bani pe proiecte de cercetare - e vorba de fonduri pentru cercetarea sectoriala, bani dati de Ministerul Agriculturii. E adevarat ca acopera un procent relativ mic din cheltuielile unitatii. Dar ei mai au si un important sector de productie de seminte. Sunt de acord ca statul ar trebui sa se implice mai mult in sprijinirea activitatii de cercetare", ne-a declarat Paul Parsan, directorul Directiei Agricole si pentru Dezvoltare Rurala Timis.

Prin aceeasi metoda prin care i s-a luat teren Statiunii de Cercetare Lovrin - ordonante de urgenta de reorganizare a activitatii de cercetare, care ascund de fapt instrainarea patrimoniului unitatilor de cercetare - Statiunea de Pajisti Timisoara a ajuns de la 1.430 de hectare de teren detinute in 1990 sa mai aiba acum doar 7,9 hectare. Si nu poate fi altfel, din moment ce Ministerul Agriculturii nici macar nu stie cu exactitate cat teren au in Timis institutele de cercetare. "Ministerul Agriculturii mi-a raspuns la o interpelare, sustinand ca in Timis exista numai 440 de hectare de teren in proprietatea publica a statului, in administrarea statiunilor de cercetare. Pai, numai Statiunea de la Lovrin are 2.000 de hectare. Nu stiu cum pot sa-si permita sa semneze asa, in fals", acuza deputatul Valeriu Tabara, fost ministru al Agriculturii.

Din pacate, in Romania, unitatile cele mai afectate de febra retrocedarilor au fost tocmai statiunile de cercetare. Si, in aceste conditii, s-a emis ipoteza unei distrugeri controlate a cercetarii agricole romanesti, pentru ca si in acest domeniu Romania sa devina o simpla piata de desfacere pentru produsele vest-europene. "Se doreste anularea potentialului de productie biologica a Romaniei, pentru a o face importatoare de material biologic. Sunt, de exemplu, programe de cercetare care se deruleaza de 70 de ani. Acum, deodata, se doreste intreruperea lor. Problema s-a pus inca din 1994, cand se discuta ca unele tari sa preia in totalitate bazele genetice din tarile mici si sa produca numai ele. Iar materialul genetic este foarte scump. Romania are inca o baza genetica puternica", ne declara Valeriu Tabara la inceputul anului trecut, cand s-a pus problema ca 34.000 de hectare - pamant aflat in administrarea institutelor de cercetare - sa treaca din proprietatea publica in proprietatea privata a statului, urmand ulterior sa fie folosite in circuitul retrocedarilor. In ultimii 17 ani se estimeaza ca peste 150.000 de hectare de teren au fost luate de la institute de cercetari agricole din intreaga tara.

Bogdan Piticaru

Sursa: www.timpolis.ro

• < Anterior
• Următor >