Butoaiele din lemn - tratarea si spalarea lor.

Detalii

Categorie: Constructii, instalatii, echipamente

19 Septembrie 2013

MOTTO: “Ranind pamantul singur te ranesti; numele lui e sfant ca numele de mama.”

Consideratii generale

Butoaiele sunt vase din lemn, de marimi diferite, confectionate din esente diferite si care corespund intrutotul conditiilor necesare formarii si pastrarii pentru invechire a vinurilor, tuicilor si rachiurilor naturale.

Lemnul folosit la confectionarea lor este cel din stejar, dar se pot folosi si alte esente: dud, castan, salcam,frasin, cires, prun etc. (Vinurile in general se invechesc in butoaie din stejar; stejarul romanesc imprima la invechire calitati la inaltimea stejarului francez si italian).

Butoaiele au o durabilitate mare de folosinta-50-100 de ani (chiar mai mult) si trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

· sa fie rezistente fata de solicitarile mecanice, fata de socuri, la coroziune;

· sa nu transmita direct sau indirect gust si miros strain, ori substante nocive;

· sa se preteze la o curatire usoara, la o buna evacuare a apelor de spalare si sa aiba rezistenta fata de produsele si tratamentele ce li se aplica la dezinfectare;

· sa fie usor de intretinut si sa nu reclame decat reparatii simple, posibile de facut pe loc;

· sa reziste la temperaturi de sub 0˚C dar si peste 100°C;

· sa evite pierderile pe durata de pastrare;

· sa permita o maxima utilizare a spatiilor in care sunt amplasate pentru o buna eficienta economica.

Butoaiele noi

Inainte de prima lor utilizare sunt supuse operatiunii de detanizare care are ca efect indepartarea excesului de tanin din lemnul ce vine in contact cu tuica si rachiul, influentandu-le negativ gustul si culoarea.

Detanizarea se poate face prin mai multe procedee:

· Umplerea repetata - de 5-6 ori a butoaielor cu apa rece; apa se goleste la fiecare 2-3 zile;

· Tratamentul cu abur sub presiune - acolo unde se poate practica acest procedeu; este foarte rapid, vasele se aburesc pana ce se simte cu palma mainii ca doaga s-a incalzit (aproximativ 30 min). In acest caz, vom urmari ca la vrana sa se puna o pana care sa permita evacuarea aerului din butoi in timpul aburirii, altfel presiunea creata poate “arunca” fundurile butoiului, se deformeaza doagele. Dupa aburire, vasul se limpezeste cu apa rece pana cand apa scursa este limpede;

· Tratamentul cu soda calcinata - 2%. Se pregateste o solutie de 10 l apa+200 g soda, pentru fiecare 100 l capacitate a butoiului. Ex: pentru un butoi de 300 l capacitate sunt necesare 600 g de soda in 30 l solutie.Solutia fierbinte se toarna in vas, iar vasul se rostogoleste circa 30 min, apoi se goleste solutia.Foarte important de retinut ca golirea solutiei sa se faca inaintea racirii ei, altfel, intra in doage si operatia de detanizare se complica, trebuie repetata, cresc mult costurile. Dupa operatia executata corect, se clateste butoiul pana cand apa scursa este limpede.

· Tratamentul cu acid sulfuric. Se pregateste o solutie apoasa de 0,1-0,2% acid sulfuric pe care o introducem in butoi , pana la umplere. Operatia se repeta, dupa 4-5 zile cu solutie proaspata, in 3-4 randuri. La final se clateste foarte bine cu apa rece.

Verificarea detanizarii

Se umple vasul cu apa si se tine 2-3 zile. Dupa acest interval de timp se pune apa din butoi intr-o cana si se adauga o lingurita de calaican(sulfat de fier). Daca apa se innegreste, operatiunea de detanizare trebuie repetata.

Tratamentul aplicat butoaielor vechi sanatoase

Este in general asemanator cu tratamentul aplicat butoaielor noi, mai putin umplerea cu apa rece in mod repetat. Se adauga insa tratamentul cu solutie de permanganat de potasiu 2-3%, dar numai cand se schimba destinatia butoiului de la vin rosu la rachiuri sau la vin alb.Daca nu se aplica acest procedeu de tratament se pot obtine rachiuri “patate”la culoare si astfel un element al calitatii-culoarea specifica-este compromis.

Tratamentele aplicate butoaielor “bolnave”(infectate)

Au scopul de a distruge germenii microbieni din lemn dar si pentru a extrage din doage unele produse de metabolism care pot imprima gusturi si mirosuri neplacute distilatelor.Identificarea acestor butoaie se face prin mirosul lor caracteristic si prin faptul ca “nu primesc sulf”, adica, atmosfera din interiorul butoaielor fiind bogata in CO2, rezultat din activitatea microbiana, impiedica arderea sulfului(bioxidul de carbon nu intretine arderea).

Butoaiele otetite.

Deoarece sporii de Acetobacter rezista la 125˚C, se folosesc mijloace energice. Rezultate bune se obtin prin aburirea cu vapori supraincalziti, urmat de un tratament cu o solutie de NaOH 2-3%(hidroxid de sodiu) care are rolul de a lega si extrage acidul acetic existent pe suprafata si in porii doagelor.

Unde nu exista asemenea dotari se pot folosi alte metode, cum ar fi:

· Se spala cu solutie fierbinte de soda calcinata (10 l apa+300 g soda pentru fiecare 100 l capacitate a butoiului), dupa care se clatesc foarte bine si se zvanta;

· Stingerea de bulgari de var in butoiul otetit, cate 1kg bulgari de var+10l apa pentru fiecare 100 l capacitate a butoiului. Dupa o agitare puternica, se lasa 24 de ore, apoi butoiul se clateste bine cu apa rece.

Tratarea butoaielor mucegaite

Butoaiele mucegaite se prezinta in doua situatii:

· butoaiele sunt usor mucegaite. Se indeparteaza stratul de mucegai prin raschetare sau cu peria de sarma, apoi se executa un tratament cu solutie fierbinte de soda calcinata 10% timp de 20-30 minute;

· butoaiele au lemnul infectat in profunzime.In aceasta situatie butoaiele se desfac doaga cu doaga, se ard cu flacara oxiacetilenica si se rascheteaza, apoi se asambleaza la loc; se spala cu solutie de soda calcinata ca in primul caz.

Alte recomandari

Este foarte important, pentru prevenirea degradarii, ca imediat dupa utilizare butoaiele sa fie bine spalate, iar atat timp cat sunt goale sa fie sulfitate lunar, recomandandu-se arderea unui fitil de pucioasa (aproximativ 40g sulf) la 500 l capacitate.

Butoaiele se pastreaza pe podvaluri, cu spatii intre ele pentru aerisire si fata de nivelul pardoselii, minimum 30 cm. Podvalurile vor fi obligatoriu varuite sau vopsite. La 2-3 ani se vopsesc cercurile si capetele doagelor, iar restul butoiului se acopera cu un strat subtire de ulei de in.

Dupa oricare tratament cu solutie (apa) fierbinte, aceasta se scurge intotdeauna inainte de racirea completa.

In situatiile cand vasele au fost folosite si pentru vin, la intervale de 8-10-15 ani se indeparteaza de pe doage – dupa demontare, tirighia (piatra vinului).

Inainte de folosire, mai ales cand au fost goale o perioada mai lunga, butoaiele se verifica, se papuresc, se bat cercurile si se pun la umflat.

Astfel pregatite, butoaiele sunt gata pentru a primi o noua recolta.

Autor: Dorel Dronca

• < Anterior
• Următor >