Viitorul sectorului alimentar si al agriculturii - Politica Agricola Comuna dupa 2020

Detalii

Categorie: Comisia Europeana

29 Noiembrie 2017

Politica agricola comuna (PAC) este una dintre cele mai vechi politici ale Uniunii Europene (UE). Ea si-a indeplinit cu succes obiectivele initiale, si anume de a asigura aprovizionarea cu produse alimentare de buna calitate, sigure si la preturi accesibile, sustinand totodata agricultorii europeni.

Incepand din 1962, PAC a trecut prin mai multe reforme, capacitatea sa de adaptare fiind elementul care o face in continuare relevanta. Lumea evolueaza rapid si odata cu ea problemele cu care se confrunta nu doar agricultorii, ci si societatile noastre in general: schimbarile climatice, volatilitatea preturilor, incertitudinea politica si economica, importanta tot mai mare a comertului mondial. Agricultorii trebuie sa invete in fiecare zi cum sa functioneze intr-un mediu aflat in continua schimbare, iar legiuitorii au puterea de a-i ajuta in efortul de se adapta acestor schimbari si de a asigura claritatea si simplificarea legislatiei pe termen mediu si lung.

Politica agricola europeana a transformat UE o intr-o superputere in domeniul agroalimentar: UE este exportatorul numarul unu de produse agroalimentare la nivel mondial si se bucura de o reputatie fara egal in ceea ce priveste patrimoniul culinar, produsele alimentare si priceperea producatorilor. Insa nu este cazul ca UE sa se multumeasca cu aceasta situatie: un succes general poate ascunde o multitudine de dificultati individuale.

PAC trebuie sa conduca tranzitia catre o agricultura mai sustenabila. PAC trebuie sa contribuie la rezilienta sectorului in perioade de criza, sprijinind veniturile agricultorilor si viabilitatea activitatilor. PAC trebuie sa integreze complet inovatiile digitale care faciliteaza activitatile de zi cu zi ale agricultorilor, reduc birocratia si ar putea favoriza reinnoirea generatiilor, atat de necesara in acest sector. PAC trebuie sa acorde o mare atentie zonelor rurale europene, deoarece ele reprezinta nucleul traditiilor europene si modelul de exploatatie agricola de tip familial.

Comunicarea publicata astazi ofera orientari in ceea ce priveste atingerea acestor obiective si abordarea noilor provocari, cu ajutorul unui demers mai putin prescriptiv si cu un grad mai mare de subsidiaritate la nivelul statelor membre, pentru a aduce PAC mai aproape de cei care o aplica in viata de zi cu zi.

Cum poate fi discutata politica revizuita in absenta unor informatii despre viitorul buget si despre urmatorul cadru financiar multianual (CFM)?

Banii reprezinta un mijloc pentru atingerea unui scop. Comunicarea se concentreaza asupra modalitatilor prin care fondurile pot fi mai bine utilizate in cadrul PAC. Acum este momentul sa reflectam cu privire la obiectivele noastre si la viitoarea arhitectura a politicii. Va avea loc o dezbatere care insa nu va afecta propunerea Comisiei privind viitorul cadru financiar multianual (CFM), asteptat pentru mai 2018.

De ce comunicarea nu cuprinde mai multe detalii cu privire la anumite aspecte?

Comunicarea evidentiaza provocarile si oportunitatile viitoare, formuleaza orientari si indica noi directii care pot fi explorate. In lunile urmatoare, vor fi necesare mai multe dezbateri si mai multe eforturi pentru a avansa in directiile propuse in comunicare si pentru a rafina conceptele. In acelasi spirit in care comunicarea prezinta o abordare mai putin prescriptiva si un grad mai mare de subsidiaritate, Comisia doreste sa continue dezbaterea privind aspectele practice cu o gama larga de parti interesate si de colegiuitori.

Care sunt etapele urmatoare?

In urmatoarele luni, discutiile si lucrarile cu privire la obiectivele concrete, arhitectura si structura politicii viitoare vor avansa in paralel cu lucrarile privind urmatorul CFM. Se va efectua in special o evaluare a impactului care va analiza diferite optiuni prin utilizarea informatiilor colectate de la partile interesate si de la cetateni (de exemplu, consultarea publica desfasurata in 2017, contributiile din cadrul Re-Fit, conferintele „Cork 2.0” si „The CAP: Have your say”) si intensificarea colectarii si prelucrarii de date. Dupa prezentarea propunerii Comisiei privind noul CFM in mai 2018, propunerile legislative privind viitorul PAC sunt asteptate inainte de vara anului 2018.

In ce mod va fi viitoarea PAC mai simpla pentru agricultorii si administratiile din statele membre?

Cine ar vrea sa isi masoare gardul viu doar pentru ca „asa au spus cei de la Bruxelles”? De ce un agricultor italian ar trebui sa respecte aceleasi cerinte de mediu ca un agricultor finlandez, desi desfasoara activitati agricole in conditii complet diferite?

Viitoarea PAC va prevedea obiective comune si un set de masuri pentru atingerea obiectivelor stabilite. Pornind de la acest set comun de masuri, statele membre, la nivel national sau regional, vor putea sa isi aleaga optiunile preferate pentru atingerea obiectivelor stabilite la nivelul UE.

Trecerea de la o abordare unica la una personalizata inseamna ca cerintele UE vor fi reduse la strictul necesar. Nevoile reale vor fi evaluate la fata locului de catre statele membre si vor fi inglobate intr-un plan strategic al PAC aprobat la nivelul UE. Urmarim stabilirea unui pact de incredere cu zonele noastre rurale, cu agricultorii nostri.

Dezvoltarea serviciilor de consultanta agricola pentru fermieri si implementarea completa a cererilor de ajutor cu informatii geospatiale vor contribui, la randul lor, la simplificarea cererilor de ajutor si la punerea in aplicare a masurilor de investitii.

Cum va functiona in practica aceasta noua abordare?

Uniunea ar trebui sa stabileasca parametrii de baza ai acestui domeniu de politica pe baza obiectivelor PAC, indeplinind obligatiile care decurg din Tratatul UE, dar si obiectivele generale si specifice deja convenite, de exemplu cu privire la mediu, la schimbarile climatice (COP 21), precum si la alte obiective de dezvoltare durabila.

Fiecare stat membru ar trebui sa stabileasca un „plan strategic pentru PAC” care sa corespunda interventiilor din cadrul pilonilor I si II. Aceste planuri vor permite modularea interventiilor din cadrul PAC pentru a maximiza contributia lor la realizarea obiectivelor UE, tinand cont intr-o mai mare masura de conditiile si de nevoile locale in raport cu obiectivele generale si specifice. In acelasi timp, statele membre vor avea o contributie mai mare la stabilirea cadrului de conformitate si control aplicabil beneficiarilor (inclusiv controale si sanctiuni).

Aceste planuri strategice nu vor fi elaborate in mod izolat, ci in cadrul unui proces structurat, iar Comisia le va evalua si le va aproba. In acest fel se va optimiza contributia PAC la realizarea prioritatilor si obiectivelor UE si la indeplinirea obiectivelor statelor membre in materie de clima si energie. Totodata, valoarea adaugata a UE ar fi consolidata si s-ar mentine buna functionare a pietei interne agricole.

Desi statele membre ar trebui sa aiba o mai mare raspundere si sa isi asume intr-o mai mare masura modalitatile in care indeplinesc obiectivele generale si specifice, noua abordare va continua sa asigure conditii de concurenta echitabile, pastrand caracterul comun al politicii si mentinand cei doi piloni ai acesteia.

Este acesta primul pas catre renationalizarea PAC?

Valoarea adaugata la nivelul UE nu a fost niciodata pusa sub semnul intrebarii, iar PAC ramane una dintre principalele politici ale Uniunii. Recunoasterea faptului ca abordarea unica nu este potrivita reprezinta un act de pragmatism. Care sunt realitatile locale? Care sunt circumstantele concrete ale fermierilor? Este vorba despre a lua act de varietatea situatiilor care exista in cadrul UE in ceea ce priveste agricultura, potentialului productiei agronomice, clima, mediul si conditiile socioeconomice. Este vorba despre a accepta diversitatea, in loc de a incerca impunerea unui model unic.

Contributiile colectate in cadrul consultarii publice online desfasurate la nivelul UE in perioada februarie-mai 2017 au sustinut puternic valoarea adaugata a gestionarii politicii agricole la nivel european, deoarece astfel se garanteaza conditii de concurenta echitabile in cadrul pietei unice. Numai o abordare europeana comuna va permite agriculturii sa raspunda mai eficient provocarilor comune, cum ar fi protectia mediului si combaterea schimbarilor climatice. De asemenea, au fost mentionate frecvent nevoia mentinerii unei coeziuni economice, sociale si teritoriale in UE, precum si nevoia unui cadru comun pentru schimbul de bune practici.

Detaliile specifice privind punerea in aplicare a masurilor vor fi stabilite la nivel national/regional, insa UE va garanta un cadru bugetar si de reglementare bine definit, pentru a se asigura ca obiectivele noastre comune sunt indeplinite prin instrumente comune, in conformitate cu tratatele UE, si pentru a respecta angajamentele internationale ale Uniunii privind clima si dezvoltarea durabila.

De ce este PAC importanta pentru protectia mediului?

Agricultura utilizeaza aproape jumatate din suprafata de teren a UE, fiind astfel foarte strans legata de mediu. Pe de o parte, ea depinde de diverse resurse naturale (sol, apa, aer si biodiversitate) si este puternic influentata de clima. Pe de alta parte, modeleaza mediul in care este practicata, nu numai prin utilizarea resurselor naturale, ci si prin crearea si mentinerea peisajelor care stau marturie diversitatii europene si ofera totodata habitate esentiale pentru fauna si flora salbatica.

PAC are un rol esential in a asigura, in cea mai mare masura posibila, o relatie reciproc benefica intre agricultura, mediu si clima. Ea ofera, de asemenea, sprijin pentru anumite intreprinderi neagricole din zonele rurale care pot influenta mediul (de exemplu, in sectorul forestier sau in alte domenii ale bioeconomiei).

Viitoarea PAC trebuie sa promoveze si sa sprijine o agricultura care respecta clima, plasand sustenabilitatea in centrul prioritatilor si actiunilor sale.

Cum va veni viitoarea PAC in sprijinul agricultorilor preocupati de protectia mediului?

Ca principiu de baza, agricultorii care primesc ajutoare pentru venit in cadrul PAC vor avea obligatia de a aplica diferite practici care nu dauneaza mediului si climei. Statele membre vor stabili detaliile acestora, in conformitate cu obligatia de a indeplini obiectivele UE, dar luand totodata in considerare circumstantele nationale, regionale si locale. Sistemul va porni de la punctele forte actuale ale PAC, dar se va baza pe o legislatie a UE cu norme mai putine si nu atat de complexe.

Masurile ecologice care depasesc acest nivel fundamental al bunelor practici vor fi sprijinite prin programe voluntare pentru fermieri, la un nivel relativ elementar, superior programelor mai avansate. Din nou, statele membre vor raspunde de conceperea programelor, in asa fel incat sa indeplineasca obiectivele UE transpuse a nivel national, regional si local.

De asemenea, PAC va pune un accent puternic pe deblocarea potentialului in materie de cercetare, inovare, formare si utilizare a serviciilor de consiliere, pentru a imbunatati grija fata de mediu si clima, inclusiv prin utilizarea mai eficienta a resurselor.

Daca angajamentele in materie de mediu sunt lasate in seama statelor membre, cum se pot asigura conditii de concurenta echitabile in randul agricultorilor? Vom avea in final 28 de sisteme diferite?

Comunicarea de astazi marcheaza un pas important in procesul de implementare a PAC. Conform angajamentului referitor la subsidiaritate si simplificare, examinarea de catre Comisie a planurilor nationale/regionale va garanta ca alegerile facute nu sunt eronate sau inadecvate pentru a raspunde obiectivelor de performanta si cerintelor de baza ale UE. Comisia va evalua si aproba planurile strategice nationale/regionale, in vederea maximizarii contributiei PAC la realizarea obiectivelor si prioritatilor UE si la indeplinirea obiectivelor statelor membre privind clima si mediul. Acest lucru este important pentru a asigura mentinerea unei abordari comune in ceea ce priveste respectarea obiectivelor privind mediul si clima in toate statele membre. Singura optiune viabila in aceasta privinta este aceea de a aplica masuri mai ambitioase.

Comisia isi va mentine totodata rolul esential de gardian al tratatelor; de asemenea, in calitate de institutie responsabila in ultima instanta de gestionarea bugetului UE si in cadrul procesului de examinare a planurilor nationale/regionale, Comisia va analiza atent modalitatile prin care se poate evita reglementarea excesiva.

Vor ramane in vigoare cei doi piloni (platile directe/masurile de piata si dezvoltarea rurala)?

Cei doi piloni reprezinta doua fatete complementare ale PAC care ar trebui sa ramana in vigoare. Ei structureaza PAC in jurul a doua tipuri principale de interventie. Primul pilon sprijina agricultorii pe o baza anuala, sub forma unor plati directe si masuri de piata, conditionate de respectarea normelor de baza si a obiectivelor de mediu. Al doilea pilon este un instrument de investitii multianual si flexibil, mai adaptat realitatilor locale din fiecare stat membru, destinat in special sa sprijine proiecte pe termen mai lung.

Cum ne putem asigura ca viitoarea PAC va fi mai echitabila si ca fermele mici si mijlocii vor primi sprijinul de care au nevoie?

In 2015, primul an de implementare a reformei anterioare a PAC, 20 % dintre agricultori au primit aproximativ 80 % din platile directe. Acest aspect da nastere unor preocupari firesti legate de eficienta economica si de echitatea sociala in cadrul dezbaterii publice.

De fapt, aceasta situatie reflecta concentrarea terenurilor si natura sprijinului, care se bazeaza in mare masura pe suprafata. In plus, peste jumatate din beneficiari sunt ferme foarte mici, iar cea mai mare parte a platilor (72 % in 2015) se indreapta catre ferme profesionale (familiale) mijlocii (intre 5 si 250 ha), care gestioneaza cea mai mare parte a terenurilor agricole din UE (71 %), fiind astfel principalele responsabile pentru furnizarea de bunuri publice si de beneficii pentru mediu.

Cu toate acestea, Comisia se angajeaza sa exploreze diverse modalitati de directionare mai eficienta a platilor directe si de garantare a unui sprijin echitabil si mai bine orientat pentru veniturile agricultorilor din intreaga UE, dupa cum se mentioneaza in documentul de reflectie privind viitorul finantelor UE. Urmatoarea lista, neexhaustiva, a masurilor care pot fi adoptate merita sa fie analizata:

• • o plafonare obligatorie a platilor directe tinandu-se cont de aspectele legate de munca, pentru a evita efectele negative asupra locurilor de munca;
  • o posibila introducere a platilor degresive, ca modalitate de reducere a sprijinului pentru fermele mai mari;
  • un accent mai puternic pe plata redistributiva, astfel incat sa se poata oferi sprijin precis directionat, de exemplu catre fermele mici si mijlocii;
  • asigurarea unui sprijin pentru agricultorii veritabili, concentrat asupra celor care desfasoara intens activitati agricole pentru a-si castiga existenta.

Agricultorii vor fi tratati in mod egal in intreaga UE?

Asa cum garanteaza directionarea sprijinului catre agricultori veritabili, concentrandu-se asupra celor care desfasoara intens activitati agricole pentru a-si castiga existenta, PAC trebuie totodata sa isi indeplineasca rolul in ceea ce priveste respectarea principiului referitor la „egalitatea dintre membrii sai, indiferent daca sunt mari sau mici, din est sau din vest, din nord sau din sud”, reamintit de presedintele Juncker in discursul sau din 2017 privind starea Uniunii.

In acest sens, PAC ar trebui sa reduca diferentele dintre statele membre in ceea ce priveste sprijinul acordat in cadrul acestei politici. Chiar daca este necesar sa fie recunoscuta marea diversitate a costurilor legate de forta de munca si de terenuri, precum si diferentele de potential agronomic din cadrul UE, toti agricultorii din Uniune se confrunta cu provocari similare in ceea ce priveste volatilitatea pietei, mediul si a clima.

Care este rolul PAC in promovarea prosperitatii rurale?

PAC nu actioneaza doar in sectorul agricol, ci contribuie si la stimularea economiilor rurale locale si la prosperitatea acestor zone. Fondurile destinate dezvoltarii rurale pot sprijini, de exemplu, infiintarea de intreprinderi artizanale. In zonele rurale se pot crea noi locuri de munca si se poate stimula potentialul de crestere prin sprijinul acordat noilor lanturi valorice rurale: energia curata, bioeconomia emergenta, economia circulara si ecoturismul, investitiile in infrastructura, capital uman si natural, inclusiv in formarea profesionala, in programe de dezvoltare a unor noi competente, in educatie de calitate si in conectivitate. „Satele inteligente” reprezinta un concept foarte nou, care va ajuta comunitatile sa abordeze probleme legate de infrastructuri si de posibilitatile de creare a locurilor munca.

Cum poate Comisia sa incurajeze instalarea tinerilor agricultori si reinnoirea generatiilor in acest sector?

Reinnoirea generatiilor ar trebui sa devina o prioritate in noul cadru al politicii, desi cel mai bine plasate in acest sens sunt statele membre, care pot sa stimuleze cel mai bine reinnoirea generatiilor prin utilizarea parghiilor de care dispun in domeniul reglementarii terenurilor, al impozitarii, al dreptului succesoral sau al amenajarii teritoriului. PAC ar trebui sa le acorde statelor membre flexibilitatea necesara pentru a dezvolta programe personalizate care sa reflecte necesitatile specifice ale tinerilor agricultori.

Planurile strategice pentru PAC ar putea include sprijin pentru dezvoltarea competentelor, pentru cunoastere, inovare, dezvoltarea afacerilor si investitii. De asemenea, PAC ar trebui sa contribuie la atenuarea riscurilor in primii ani de dupa lansarea unei exploatatii agricole, oferind un sistem de sprijin la nivelul UE pentru prima instalare. Accesul la instrumente financiare pentru sprijinirea investitiilor in ferme si a capitalului de lucru ar trebui sa fie facilitat si mai bine adaptat la nevoile de investitii si la profilurile de risc mai inalt ale noilor agricultori. Sprijinul pentru noile generatii de agricultori ar putea fi combinat cu stimulente adecvate care sa faciliteze retragerea generatiei mai in varsta si transferul de cunostinte intre generatii, precum si cresterea mobilitatii terenurilor si facilitarea planificarii succesiunilor.

De ce este necesar ca PAC sa sprijine inovarea? Care este logica urmarita?

Agricultura si zonele rurale se confrunta cu o serie de provocari pentru care trebuie gasite noi solutii. Avem nevoie de o mai buna consiliere si de un grad mai ridicat de inovare. Implicarea publicului in cercetare si inovare este necesara pentru a reduce distanta dintre zonele rurale care necesita inovare digitala si o mai buna conectivitate si furnizorii de noi tehnologii.

De exemplu, utilizarea senzorilor ar permite detectarea si prevenirea problemelor de sanatate ale animalelor intr-un stadiu incipient si ar reduce necesitatea tratamentelor. Accesul la informatii in timp real cu privire la intensitatea luminii, umiditatea solului, piete, gestionarea turmelor si multe altele ii ajuta pe agricultori sa ia decizii mai bune, intr-un mod mai rapid.

Cooperarea la nivelul UE in materie de cercetare si inovare este un demers logic. Invatand unii de la altii in diferite parti ale UE, vom dezvolta cunostinte mai avansate si vom adopta mai rapid inovatiile.

Atunci cand au de infruntat volatilitatea si crizele pietei, ce tip de sprijin pot astepta agricultorii din partea viitoarei PAC?

Fie ca este vorba de crize sanitare sau fitosanitare, de evenimente legate de schimbarile climatice sau de volatilitatea pietei, agricultorii se confrunta cu riscuri mari si cu presiuni asupra veniturilor. Comisia a fost si va fi intotdeauna alaturi de agricultori, dupa cum o ilustreaza si ultimele doua pachete de masuri pentru solidaritate, fiecare in valoare de 500 de milioane EUR, insa frecventa mai mare a riscurilor impune o abordare mai sistematica.

Sectorul agricol are nevoie de un cadru adecvat de gestionare a riscurilor, care sa combine sprijinul acordat la nivelul UE cu instrumentele nationale ale statelor membre si cu cele disponibile in sectorul privat.

De exemplu, daca se instituie un instrument sectorial specific de stabilizare a veniturilor, cu praguri de pierderi mai scazute care sa declanseze plata despagubirilor, sectorul ar putea deveni mai atractiv, atat pentru fermieri, cat si pentru administratiile implicate. In acelasi timp, trebuie realizata o evaluare atenta cu privire la posibilitatea introducerii de noi instrumente sau tipuri de sprijin. In acest context, ar trebui incurajata cooperarea intre fermieri si in cadrul lantului de aprovizionare cu alimente, precum si mutualizarea si serviciile integrate, in scopul partajarii riscurilor.

In ce va consta platforma de gestionare a riscurilor la nivelul UE?

Gradul redus de informare a fermierilor si a altor parti interesate cu privire la instrumentele disponibile, precum si relativa lipsa de experienta in implementarea acestora a fost una dintre principalele bariere care a impiedicat adoptarea instrumentelor de gestionare a riscurilor in ultimii ani.

In cadrul platformei de gestionare a riscurilor la nivelul UE, toate partile implicate, de la agricultori si autoritati publice la institute de cercetare si actori din sectorul privat (de exemplu, societati de asigurare), vor putea face schimb de cunostinte si de bune practici.

Comisia va fi implicata, daca va fi necesar, in calitate de facilitator si va dezvolta platforma pe un site internet dedicat.

In cadrul platformei, vor fi organizate grupuri de experti, comitete de lucru, seminarii si evenimente pe teme legate de gestionarea riscurilor, de exemplu cu privire la calcularea pierderilor prin utilizarea sistemelor bazate pe indici. In plus, platforma va oferi posibilitatea de a reuni initiative private sau publice privind gestionarea riscurilor la nivel local, precum si proiecte relevante realizate in alte domenii de politica, de exemplu, in domeniul adaptarii la schimbarile climatice sau al agrometeorologiei.

De ce PAC ar trebui sa stimuleze investitiile si cum ii pot ajuta pe agricultori instrumentele financiare?

Un instrument de investitii flexibil in cadrul PAC este esential pentru sustinerea competitivitatii, a inovarii, a masurilor de adaptare la schimbarile climatice si de atenuare a acestora si, in ultima instanta, a sustenabilitatii agriculturii si a zonelor rurale. Modernizarea unei ferme, introducerea de noi tehnologii, renovarea sistemelor de irigatii reprezinta actiuni care necesita volume mari de finantare anticipata si constituie eforturi financiare substantiale pe care agricultorii nu le pot sustine pe cont propriu. Fondurile publice disponibile pentru subventii nu sunt suficiente pentru a raspunde nevoilor tot mai mari de investitii in acest sector. Estimarile brute arata ca deficitul pietei pentru finantarea agriculturii se situeaza intre 1,6 si 4,1 miliarde EUR pentru imprumuturile pe termen scurt si intre 5,5 si 14,8 miliarde EUR pentru imprumuturi pe termen lung.

Instrumentele financiare de tipul imprumuturilor, al garantiilor si al fondurilor de capital pot facilita accesul la finantare pentru agricultori (de exemplu, in cadrul micilor exploatatii sau al exploatatiilor nou intrate pe piata) sau pentru producatorii agroalimentari care obtin cu greu fondurile necesare pentru a incepe sau dezvolta o activitate. Finantarea din partea UE, combinata cu fondurile private, va avea un efect de multiplicare, marind volumele investitiilor (efect de levier).

Comisia Europeana

• < Anterior
• Următor >