Stimulentele, o solutie pentru reducerea pierderilor de alimente de la post-recoltare si pana la vanzare

Detalii

Categorie: Afaceri agricole

14 Octombrie 2019

La nivel mondial, aproximativ 14% din produsele alimentare se pierd in procesul dintre post-recoltare si vanzare. Astfel, sunt necesari pasi importanti spre reducerea pierderilor si a risipei alimentare pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabila. Un raport FAO ofera noi estimari privind pierderile de alimente de la procesul de post-recoltare si pana la vanzare, pentru a ajuta la identificarea masurilor de reducere eficienta.

Un nou raport lansat astazi de Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura ofera informatii despre volumul pierderilor de alimente si cauzele acestora si indica unde au loc pierderi in diferite etape ale lantului de aprovizionare cu alimente. De asemenea in raport se solicita decizii informate pentru o reducere eficienta si se ofera noi modalitati de a masura progresul.

Acest lucru nu va ajuta doar la realizarea progreselor catre atingerea tintei importante de reducere a pierderilor si a risipei de alimente, dar ar putea contribui si la realizarea unei serii de Obiective de Dezvoltare Durabila legate de securitatea alimentara si durabilitatea mediului, se arata in raport.

Conform raportului "Situatia in Alimentatie si Agricultura in 2019", la nivel mondial, aproximativ 14% din produsele alimentare se pierd in procesul dintre post-recoltare si vanzare, inclusiv prin activitatile de la ferma, depozitare si transport. Cu toate acestea, pierderile alimentare variaza considerabil de la o regiune la alta in cadrul acelorasi grupuri de marfuri si a etapelor lantului de aprovizionare.

Raportul subliniaza necesitatea si ofera o metodologie noua, pentru a masura cu atentie pierderile la fiecare etapa a lantului de aprovizionare cu produse alimentare si pentru a identifica masurile cele mai eficiente de reducere a acestora. Masurand astfel, vor putea fi identificate punctele critice de pierdere in lantul de aprovizionare. Acestea sunt etapele unde are loc pierderea unui volum considerabil de alimente, cu un impact major asupra securitatii alimentare si a economiei. 

De asemenea, in raport se subliniaza importanta reducerii risipei alimentare, care are loc la nivel de vanzare si consum si este legata de termenul de valabilitate limitat si de comportamentul consumatorilor, cum ar fi cererea de produse alimentare ce respecta standardele estetice precum si stimulente limitate pentru a evita risipa alimentara.

„In timp ce ne straduim sa facem progrese in ceea ce priveste reducerea pierderilor si a risipei de alimente, nu putem fi cu adevarat eficienti decat daca eforturile noastre sunt bine documentate printr-o intelegere solida a problemei”, a declarat directorul general al FAO, Qu Dongyu, in prefata raportului. El se intreaba: „cum putem permite ca alimentele sa fie aruncate atunci cand peste 820 de milioane de oameni din lume continua sa sufere de foame in fiecare zi”.

Identificarea punctelor critice unde au loc pierderi alimenatre pentru a raspunde cu actiuni coordonate

Datele prezentate in raport ofera informatii cuprinzatoare referitor la volumul pierderilor si a risipei, etapelor lantului de aprovizionare si a regiunilor, sugerand existenta unui potential considerabil de reducere acolo unde volumele sunt mai mari.

Volumul pierderilor si a risipei este, in general, mai mare la fructe si legume decat la cereale si boboase de-a lungul tuturor etapelor lantului de aprovizionare cu alimente, cu exceptia pierderilor de la ferma si a celor din timpul transportului in Asia de Est si de Sud-Est.

In tarile cu venituri mai mici, cea mai mare parte a pierderilor de fructe si legume proaspete este atribuita infrastructurii slabe. De fapt, multe tari cu venituri mici pierd cantitati semnificative de alimente in timpul depozitarii, adesea din cauza facilitatilor de depozitare deficitare, inclusiv depozite frigorifice.

In ciuda faptului ca, in majoritatea tarilor cu venituri mari, sunt disponibile instalatii de depozitare adecvate, inclusiv depozite frigorifice, pe intregul lant de aprovizionare, pierderi apar totusi in timpul depozitarii, in general din cauza unei defectiuni tehnice, a unei gestionari deficitare a temperaturii, umiditatii sau supraincarcarii.

De asemenea, raportul prezinta rezultatele unui numar de studii de caz efectuate de FAO pentru identificarea punctelor critice de pierdere. Rezultatele indica faptul ca recoltarea este cel mai frecvent punct de pierdere critic pentru toate tipurile de alimente. Instalatiile de depozitare inadecvate si practicile de manipulare deficitare au fost, de asemenea, numite printre principalele cauze ale pierderilor. Pentru fructe, radacini si tuberculi, ambalarea si transportul sunt de asemenea etape critice de pierdere.

Aceste constatari sunt valoroase pentru a oferi indrumari atunci cand se identifica interventii potentiale pentru reducerea pierderilor alimentare.

Folosirea corecta a stimulentelor

Raportul indeamna statele sa-si intensifice eforturile pentru a aborda cauzele principale ale pierderii si risipei alimentare la toate etapele si ofera indrumari privind politicile si interventiile pentru reducerea pierderilor si a risipei alimentare.

Reducerea pierderilor alimentare si a risipei implica, in general, costuri, iar fermierii, furnizorii si consumatorii vor lua masurile necesare numai daca costurile lor sunt depasite de beneficii. Astfel, modificarea stimulentelor pentru diversi actori din lantul de aprovizionare va implica identificarea optiunilor care, fie creste beneficiile nete, fie furnizeaza informatii mai bune cu privire la beneficiile nete existente, se constata in raport.

Chiar si atunci cand partile interesate sunt constiente de beneficiile reducerii pierderilor si a risipei de alimente, acestea pot intampina constrangeri care le impiedica sa implementeze actiuni. De exemplu, fara ajutorul financiar, actorii privati din tarile in curs de dezvoltare, in special proprietarii mici, ar putea sa nu poata suporta costurile ascendente ridicate asociate cu punerea in aplicare a acestor actiuni. Imbunatatirea accesului la credite ar putea fi o optiune chiar si in absenta informatiilor detaliate despre pierderi.

De asemenea, raportul va ajuta guvernele sa analizeze constrangerile si compromisurile pentru interventii mai eficiente. De exemplu, acestia pot constientiza avantajele reducerii pierderii si risipei de alimente in randul furnizorilor si consumatorilor si pot influenta procesul decizional prin diferite tipuri de actiuni sau politici.

Cu toate acestea, raportul subliniaza ca masurile care vizeaza reducerea pierderii si risipei de alimente ar trebui sa fie coerente si sa implice monitorizarea si evaluarea eficienta a interventiilor pentru a asigura responsabilitatea actiunilor si a eforturilor existente.

FAO

• < Anterior
• Următor >