Are o culoare alb-galbuie, dar cea mai importanta este lungimea. Dupa lungime distingem:

· bumbac cu lungime extralunga, 45 mm;

· bumbac cu lungime lunga, 34 mm (Au o culoare alba, un luciu matasos, accentuat, un continut mic de impuritati si pot fi filate prin procesul pieptanarii, rezultand fire foarte fine (subtiri) si foarte rezistente. Aceste soiuri de bumbac se cultiva in Siria, Sudan, Egipt.);

· bumbac cu fibra medie sau mijlocie (culoare alb-galbuie, cu lungimea fibrei intre 28 si 34 mm, acesta se poate prelucra numai prin procedeul cardarii rezultand fire de grosimi mai putin rezistente si tesaturi cu calitate medie). Reprezentantul acestuia este bumbacul american, bumbacul din C.S.I.;

· bumbac cu fibra scurta, cu lungimi pana la 24 mm, culoarea alb cu tenta spre galben, contine impuritati, fibre scurte incalcite (nopen) resturi vegetale. Reprezentantul cel mai important este bumbacul chinezesc, bumbacul indian. Si aceste fibre se fileaza prin procedeul cardarii.

Repriza fibrelor (continut de apa legal admis in tranzactiile comerciale este de 8,5%). Materialele textile din bumbac confera proprietati igienice sanitare bune. Importanta reprizei consta in aceea ca ajuta la recalcularea masei comerciale. Rezistenta specifica a fibrei este cuprinsa intre 32 si 36 kg forta / mm2. Densitatea este 1,50 gr/cm3 si alungirea la rupere este mica, adica tesatura se sifoneaza.

Bumbacul prezinta principalul component celuloza intre 95-98,5%, care este celuloza chimic-pura de natura, restul este format din substante pectice necelulozice, pigmenti si substante minerale 0,5%, ceruri si grasimi 0,6% si altele.

Piata bumbacului in ordinea productiei si exportatori mondiali se prezinta astfel: SUA, China, CSI, India, Pakistan, Sudan, Brazilia, Turcia, Egipt.

Asia ocupa primul loc in productia mondiala, in timp ce Africa are o pondere mica de circa 10%, dar e principalul furnizor de bumbac cu fibra lunga si extralunga.

Tarile producatoare din America, Asia, Europa, produc bumbac cu lungime medie.

Cu lungime scurta e cultivat in China si India.

Bumbacul constituie inca principala marfa la export in multe tari in curs de dezvoltare si are o importanta economica si sociala. Se remarca pe plan mondial deplasarea industriei prelucratoare de bumbac din tarile dezvoltate catre cele in curs de dezvoltare, tarile dezvoltate acordand atentie deosebita fibrelor chimice speciale cu proprietati deosebite, utilizate in domeniile de varf ale tehnicii.

In Romania se importa din Turcia, Egipt, Sudan bumbacul cu lungime medie reprezentand ponderea cea mai mare in importul nostru de bumbac si bumbac cu lungime lunga din Egipt, Sudan, Siria.

In Uniunea Europeana, productia de bumbac se concentreaza aproape in totalitate in anumite regiuni din doua tari mediteraneene — Grecia si Spania. Grecia este principalul producator de bumbac din Europa, cu aproape 380 000 de hectare destinate acestei culturi. Spania dispune în 2007 de o suprafata cultivata cu bumbac de aproximativ 63 000 de hectare. Portugalia nu mai cultiva bumbac, iar Bulgaria produce cantitati foarte modeste. In general, bumbacul se cultiva in zone deosebit de defavorizate, cu putine alternative de ocupare a fortei de munca, si care continua sa se numere printre regiunile acoperite de obiectivul "Convergenta" pentru perioada 2007-2013.

In Grecia, suprafata cultivata s-a redus cu 11 %, iar cifrele de productie au scazut in proportie similara din cauza conditiilor climatice nefavorabile si, in principal, ca urmare a aplicarii reformei din 2004.

In Spania, efectele aplicarii regimului actual au antrenat schimbari in sectorul bumbacului mult mai radicale decat cele din Grecia. Andaluzia, principala regiune producatoare de bumbac a Spaniei, a pierdut in numai doua campanii agricole 30 % din suprafata cultivata si 65 % din productie, care a scazut de la 347 000 de tone de bumbac recoltat in 2004 la 130 000 de tone in 2007. In ultimii doi ani, 30 % din producatori au abandonat aceasta cultura. Aceasta scadere a productiei face ca mentinerea celei mai mari parti a industriei bumbacului din Spania sa nu fie viabila pe termen scurt, lucru care va avea un impact substantial asupra industriilor de egrenare si asupra utilizarii mainii de lucru in exploatare.

Comisia si-a anuntat de curand intentia de a studia posibilitatea includerii bumbacului in anexa I a Regulamentului nr. 510/2006 al Consiliului privind protectia indicatiilor geografice si a denumirilor de origine ale produselor agricole si alimentare. Includerea bumbacului in acest regim de protectie ar putea reprezenta un instrument util pentru multi producatori care incearca sa sporeasca valoarea adaugata a productiei lor pentru a face fata provocarilor unei piete deschise deosebit de competitive si pentru a-si putea asigura un venit echitabil prin intermediul pietelor.

Productia comunitara reprezinta numai 2 % din consumul mondial de bumbac si se situeaza cu mult in urma marilor producatori (SUA, China, India). Prin urmare, Uniunea Europeana nu contribuie la stabilirea preturilor acestei materii prime la nivel international, iar sprijinul comunitar acordat producatorilor de bumbac nu duce la denaturarea concurentei.