Boli transmise de capuse

Detalii

Categorie: Informatii utile

24 Aprilie 2014

Aparent inofensive, din punctul de vedere al unor proprietari de animale, dar totodata periculoase din perspectiva altor crescatori cu simt de raspundere, capusele constituie o adevarata problema atat pentru animalele de companie, cat si pentru om.

Odata cu incalzirea timpului, iesirile la aer liber devin tot mai frecvente. Putini cunosc insa despre pericolele la care se pot expune in urma contactului cu capusele. Acestea servesc ca sursa de infectie si/sau vector de transmitere a mai multor maladii, agentii cauzali ai carora, sunt diferite bacterii, virusi si alte microorganisme.

Capusele fac parte din familia Ixodidae, fiind acarieni ectoparaziti (ce traiesc pe corpul animalelor) si se hranesc cu sangele mamiferelor, dar in conditii deosebite (lipsa hranei) pot supravietui fara hrana cateva luni de zile.

Rolul sanitar-veterinar al capuselor ixodide de a retine si transmite diversi agenti patogeni de natura parazitara (babesii), bacteriana, virala si micotica la animalele domestice si om face ca acesti acarieni sa devina periculosi pentru sanatatea noastra, cat si a animalelor pe care le avem in grija.

Femelele ixodide se hranesc cu sangele mamiferelor inaintea acuplarii cu masculul si ulterior ponta este depusa pe sol, in locuri ferite de razele soarelui. Infestarea animalelor de companie se realizeaza, cu precadere, in zonele cu vegetatie abundenta (parcuri, zone cu tufisuri) sau pe terenuri necultivate. In marile orase, infestatia cu aceste capuse a inceput sa capete o proportie alarmanta, animalele putand intra in contact cu acarienii chiar si in jurul blocurilor, unde vegetatia nu este abundenta, sursa naturala a capuselor fiind reprezentata chiar de cainii fara stapan.

Capusele ixodide provoaca animalului dumneavostra o actiune mecanico-iritativa prin fixarea pe piele si totodata prin sectionarea acesteia, prilej cu care creeaza o stare de discomfort si de grataj (scarpinare) in zona respectiva. Actiunea mecanico-iritativa este completata si de o actiune toxica, prin componentele salivare ale capuselor, care sunt inoculate in leziunea creata anterior si care vor conduce la o reactie inflamatorie locala. Totodata, discutand despre agresiunile provocate organismului animal prin prezenta capuselor nu putem omite spolierea organismului de sange, fiind atribuita in principal femelelor ixodide adulte care pot ingurgita cantitati apreciabile de sange. La animalele de talie mica, parazitismul cu cateva sute de capuse adulte induce o stare grava de anemie sau chiar poate provoca moartea animalului parazitat.

Pe langa toate actiunile amintite anterior si rolul inoculator al capuselor ixodide este extrem de important tocmai prin faptul ca urmatorii agenti patogeni pot fi transmisi prin intermediul capuselor: protozoare (Babesia spp., Theileria spp.), rickettsii (Cowdria spp., Ehrlichia spp., Coxiella spp.), alte bacterii (Brucella, Salmonella), virusuri (virusul encefalitei de capuse, virusul bolii de Nairobi) si helminti (Dirofilaria spp., Dipetalonema spp.).

Zonele corporale preferate de capuse sunt: regiunea abdominala inferioara, fata interna a coapselor, stern, partile laterale ale gatului, urechi. O examinare atenta a cainelui sau pisicii dumneavoastra, cu precadere in zonele corporale preferate de capuse, va pot conduce spre identificarea cu usurinta a acestor acarieni si ulterior spre medicul veterinar care poate administra tratamentul adecvat.

Cele mai frecvente si totodata cele mai grave boli transmise de capuse animalelor de companie sunt:

• Babesioza

• Hepatozoonoza

• Ehrlichioza

• Boala Lyme (Borelioza)

Animalele dumneavoastra de companie trebuie protejate de ectoparazitismul cu capuse tocmai pentru a evita un posibil contact cu agentii infectiosi transmisi de acarieni. Cel mai important aspect, cu privire la capuse este faptul ca acestea vehiculeaza zoonoze (boli care afecteaza si omul).

Babezioza

Babesioza este o piroplasmoza produsa de protozoare din genul Babesia. Parazitul prezinta mai multe specii, in functie de mamiferul afectat: de exemplu, Babesia caballi, Nuttallia equi – specii parazite pentru cai, Babesia canis, Babesia vogeli, Babesia gibsoni – paraziti ai cainelui, sau la om - Babesia gibsoni, Babesia bovis, Babesia hodaini.

La caine 2 specii sunt incriminate pentru producerea acestei afectiuni: Babesia canis (de dimensiuni mai mari) si Babesia gibsoni (specia mai mica).

Mai receptive la aceasta boala sunt animalele tinere, cele malnutrite si bolnave si cele cu imunitate slaba (imunosupresie). Dupa cum am mentionat mai sus, agentii etiologici sunt babesiile, paraziti unicelulari, ce paraziteaza globulele rosii (hematiile).

Contaminarea animalelor se realizeaza transcutanat, in timpul hranirii capuselor infestate, care odata cu saliva, inoculeaza parazitii. Parazitii inoculati trec din plasma pe suprafata eritrocitelor apoi in interiorul acestora unde se hranesc, se multiplica si le distrug trecand apoi la alte hematii.

Ca urmare a proceselor de nutritie si multiplicare a babesiilor rezulta hematii distruse, toxine metabolice si paraziti morti, astfel instalandu-se anemia si o stare toxica grava.

Datorita acestor fenomene intreaga functionare a organismului este perturbata aparand tulburari hepatice si renale grave, tulburari nervoase, tulburari respiratorii si cardiace s.a.

Focarele de infectie in cazul acestei boli sunt animalele infectate, sau cele nediagnosticate, care prezinta infectii latente, si capusele ixodidae, care sunt considerate de fapt rezervorul acestui parazit. Contaminarea si trecerea parazitului de la capusa la animal se produce in momentul hranirii capuselor infectate, prin saliva inoculata transcutanat.

Hematiile infectate sunt atacate de sistemul imunitar, deoarece sunt considerate agenti patogeni din cauza prezentei parazitilor. Astfel se produce o dubla distrugere a hematiilor: auto-imun si produsa de Babesia, care duce la anemie masiva. Majoritatea cainilor aflati in faza acuta necesita transfuzie de sange datorita anemiei severe.

Borelioza

Muscatura capusei este agentul cauzal al boreliozei, antigenul virusului encefalitei acariene si a febrei hemoragice Crimeea – Congo.

Parazitismul cu capuse este mai greu de depistat si pentru ca muscatura este insotita de anestezia zonei afectate. In scurt timp insa se dezvolta o reactie inflamatorie locala. La caine, in functie de cat timp sta capusa prinsa de piele, putem sa stim si cam ce boli ar fi putut sa fie transmise. Astfel, chiar si o simpla muscatura poate duce la transmiterea Bolii Lyme insa pentru a transmite Babesioza este nevoie de 24-48 de ore.

Boala Lyme, boala cu o mie de fete, borelioza dar si alte denumiri sunt specifice unei afectiuni foarte grave transmise de capuse. In caz de borelioza sunt afectate mai multe sisteme ale organismului: pielea, aparatul loco-motor, sistemul nervos, sistemul cardio-vascular. In natura, drept sursa a boreliilor, servesc diferite animale salbatice, inclusiv rozatoarele, de la care agentul cauzal este transmis omului, dar si animalelor domestice, de catre capuse prin muscatura sau excrementele acestora. Insa nu toate capusele sunt infectate si nu fiecare muscatura de insecta neaparat se va solda cu imbolnavire.

Microorganismul ce cauzeaza boala este de forma alungita si spiralata si pana sa ajunga in organism traieste in capusele ce au parazitat si s-au alimentat cu sange de la un animal bolnav. Afectiunea poarta denumirea de Boala Lyme dupa orasul american in care in anii 70 a fost identificat un numar mare de cazuri. Afectiunea este deosebit de greu de diagnosticat mai ales din cauza modului de a actiona.

Imediat dupa contactare boala produce febra, apatie, dureri musculare si leziuni cutanate specifice numite eritem migrator, vizibil in cazul oamenilor. Este o zoonoza ce poate afecta si oamenii. De aceea iesitul la iarba verde ar trebui sa fie o placere dar in acelasi timp oamenii ar trebui sa fie atenti la muscaturile de capusa atat asupra lor cat si asupra cainelui. Medicul veterinar profesionist stie de aceasta boala de foarte mult timp si a contribuit la limitarea raspandirii bolii in randul animalelor, protejand in acest fel si omul.

Rezervorul pentru aceasta boala este reprezentat de rozatoare si alte animale bolnave ce servesc drept gazda pentru parazitismul cu capuse mai ales din genul Ixodes, niste capuse de dimensiuni mici, de culoare rosie. In faza initiala, daca am ajuns la specialist, tratamentul da rezultate bune daca se folosesc antibiotice precum cefalosporinele, doxiciclina, amoxicilina. In cazurile in care boala trece neobservata datorita semnelor nespecifice de tip reumatoid sau de tip gripal se poate ajunge la forma cronica in care se constata dureri musculare, semne de afectare a sistemului nervos precum diferite tipuri de paralizii sau chiar si encefalite. In aceasta faza tratamentul este greoi si lipsit de succesele scontate. In cazul oamenilor se poate ajunge pana la dereglari de comportament severe ce mimeaza schizofrenia. In anumite cazuri chiar dupa efectuarea unui tratament corespunzator semnele de imbunatatire relativa se pot observa chiar si dupa 6 luni.

Hepatozoonoza

Hepatozoonoza este o alta boala transmisa la caine de catre capusele Rhipicephalus sanguineus, iar agentul etiologic al bolii este reprezentat de Hepatozoon canis, un parazit intracelular.

Afectiunea se manifesta prin: febra, anorexie, slabire progresiva, diaree cu sange, dificultate locomotorie (mai ales la membrele posterioare) tuse si secretie nazala. Spre deosebire de babesioza, in cazul careia transmiterea afectiunii se realizeaza prin intepatura capusei (deoarece babesiile ajung in glandele salivare ale capuselor), in cazul hepatozoonozei, boala este transmisa prin ingerarea capusei de catre caine. Odata patrunsa in tubul digestiv, capusa elibereaza parazitul, Hepatozoon canis, care migreaza spre organele interne (splina, ficat, limfonoduri, muschi, cord), se multiplica in interiorul celulelor, pe care ulterior le distruge prin ruperea membranei, continuand a patrunde si in alte celule. Forma adulta a parazitului Hepatozoon canis este intalnita in neutrofile (celule albe din sange), iar atunci cand animalul dumneavoastra este intepat de catre o capusa, aceasta preia odata cu sangele si leucocitele infestate cu H. canis, urmand ca apoi sa poata infesta un alt caine ca va ingera respectiva capusa. Ca si in cazul babesiozei, diagnosticul se bazeaza pe examinarea sangelui la microscop, numai ca babesiile se pun in evidenta in eritrocite, iar in hepatozoonoza parazitul se pune in evidenta in neutrofile. Tratamentul in hepatozoonoza nu este unul specific, iar prognosticul este de cele mai multe ori unul grav.

Ehrlichioza 

Ehrlichioza (pancitopenia tropicala canina, rickettsioza canina) este o boala infectioasa produsa de bacterii (rickettsii) din genul Ehrlichia (bacili intracelulari gram negativi) si transmisa prin intepatura capuselor Rhipicephalus sanguineus.

La caine, boala este produsa de Ehrlichia canis, care se localizeaza in leucocite si totodata face ca recuperarea sa fie ingreunata tocmai din cauza faptului ca antibioticele patrund mai greu intracelular. La fel ca si afectiunile anterioare si ehrlichioza este zoonoza, iar bacteria este transmisa prin intermediul intepaturii de capusa. Sursa de infectie o constituie animalele bolnave si cele cu infectii inaparente. Bacteriile pot rezista in organismul cainelui pana la 5 ani, fara manifestari clinice. Perioada de incubatie este cuprinsa intre 5-15 zile si primele simptome sunt: febra, anorexia (disparitia poftei de mancare), astenia si slabirea. Ulterior pot aparea limforeticulite, opacifieri ale corneei, uveita (inflamatia unor structuri oculare- iris, corpi ciliari, coroida), epistaxis (hemoragie nazala, in picatura), hemoragii intestinale si cutanate, meningita, edeme ale membrelor posterioare, rinita, pneumonie. Examenele hematologice releva anemie, leucopenie si trombocitopenie (scaderea numarului de trombocite de aproximativ 10 ori). Diagnosticul se stabileste prin test rapid (disponibil si in cadrul clinicii noastre), dar si prin evidentierea incluziilor in citoplasma leucocitelor (monocite, limfocite si neutrofile). De la caini au fost izolate si alte specii de Ehrlichia (chaffeensis, ewingii), dar cainele joaca numai rol de rezervor de germeni pentru om. Profilaxia se realizeaza prin protectia fata de atacul capuselor.

Medic veterinar,
Dr. Diana Galatanu

• < Anterior
• Următor >