Formele de asociere in agricultura

Detalii

Categorie: Asociatii agricole

10 Februarie 2015

Relatiile de asociere si cooperare sunt diversificate in functie de varietatea legaturilor care se stabilesc intre agricultura si alte ramuri ale economiei nationale, precum si in interiorul agriculturii, intre agentii economici si unitatile de depozitare, prelucrare si desfacere a produselor agricole.

Concentrarea productiei in exploatatii de dimensiuni optime, precum si diversificarea si specializarea productiei agricole sunt strans legate de dezvoltarea relatiilor de asociere si cooperare de-a lungul fluxurilor tehnologice de producere a materiilor prime agricole, dar si de prelucrare si valorificare a produselor.

Conform legislatiei in vigoare, in agricultura exista urmatoarele forme de asociere:

• • societati agricole si alte forme de asociere in agricultura (Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura, cu modificarile si completarile ulterioare);
  • asociatii (OG nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, aprobata prin Legea nr. 246/2005, cu modificarile si completarile ulterioare);
  • cooperative agricole (Legea nr. 566/2004 privind cooperatia agricola, cu modificarile si completarile ulterioare).

Avand in vedere prevederile OG nr. 37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor si organizatiilor de producatori pentru comercializarea produselor agricole si silvice, formele asociative mentionate anterior pot fi recunoscute ca grupuri de producatori.

Grupurile de producatori sunt persoane juridice cu scop lucrativ si gestiune economica proprie si asociatii de fermieri care comercializeaza la comun produsele obtinute. Aceste grupuri asigura productia planificata si adaptata cererii pietei, conform conditiilor de calitate si cantitate. De asemenea, promoveaza aprovizionarea si plasarea pe piata a produselor obtinute de membrii lor. Grupului ii revine sarcina de a optimiza costurile de productie, de a stabili preturile la producator si de a promova utilizarea practicilor de cultivare, a tehnicilor de productie si a practicilor de gestiune a deseurilor care sa nu dauneze mediului inconjurator.

Membru al unui grup de producatori poate fi oricine detine legal o baza de productie, isi declara in scris intentia de a comercializa productia agricola proprie si plateste cotizatia, in conformitate cu statutul grupului. Membrii sunt obligati sa aplice reglementarile adoptate de organizatia de producatori cu privire la raportarea productiei si protectia mediului inconjurator. De asemenea, trebuie sa faca parte doar dintr-o organizatie de producatori pentru comercializarea unuia sau mai multor produse care fac obiectul organizarii comune de piata, conform legislatiei in vigoare, si sa comercializeze cea mai mare parte a productiei.

Societatea agricola, cea mai importanta forma de asociere in agricultura, este o societate de tip privat, cu capital variabil si un numar nelimitat si schimbator de asociati, avand ca obiect exploatarea agricola a pamantului, animalelor si altor mijloace aduse in societate, precum si realizarea de investitii de interes agricol. Obligatiile societatii agricole sunt garantate cu patrimoniul social, asociatii fiind raspunzatori numai cu partile lor sociale.

Asociatia este subiectul de drept, constituit din trei sau mai multe persoane care pun in comun (pe baza unei intelegeri) si fara drept de restituire contributia materiala, cunostintele sau aportul lor in munca, pentru realizarea unor activitati in interes general, comunitar sau, dupa caz, in interes personal nepatrimonial.

Cooperativa agricola reprezinta o asociatie autonoma de persoane fizice si/sau juridice, dupa caz, persoana juridica de drept privat, constituita pe baza consimtamantului liber exprimat de parti, in scopul promovarii intereselor membrilor cooperatori (in conformitate cu principiile cooperatiste) si al implementarii politicilor agricole de stimulare a asocierii producatorilor din domeniu, care se organizeaza si functioneaza potrivit prevederilor legii.

Cooperativa agricola se constituie si functioneaza cu minimum cinci persoane si exercita o activitate economica, tehnica si sociala destinata furnizarii de bunuri, servicii si locuri de munca, exclusiv sau preponderent pentru membrii ei.

Exista doua tipuri de cooperative agricole: 

• • cooperative de gradul I, constituite din asociatii de persoane fizice;
  • cooperative de gradul II, formate din persoane juridice constituite din cooperativele de gradul I, in majoritate, sau persoane fizice si juridice, dupa caz.

La intrarea in cooperativa agricola, bunurile mobile si imobile care se constituie ca aport la capitalul social sunt evaluate pentru a se determina valoarea partilor sociale subscrise in natura de membrii cooperatori. In cazul cooperativelor pentru administrarea si gestionarea terenurilor agricole, bunurile care sunt aduse in folosinta si terenurile de orice fel raman in proprietatea membrilor cooperatori, cooperativa agricola avand dreptul de uzufruct.

Activitatile cooperativelor agricole sunt axate indeosebi pe furnizare de servicii, achizitii si vanzari, procesare a produselor agricole, manufacturiere si de mica industrie in agricultura, exploatare si gestionare a terenurilor agricole, silvice, piscicole si a efectivelor de animale, finantare, asistenta mutuala si asigurare agricola.

Bariere in asociere si solutii pentru depasirea lor

Lipsa formelor de asociere din Romania se explica, in mare parte, prin reticenta si interesul scazut al producatorilor agricoli fata de formele asociative, din cauza nivelului redus de constientizare si a absentei informatiilor cu privire la avantajele rezultate prin asociere, a gradului diferit de pregatire a persoanelor asteptate sa participe la formele asociative (intelegerea diferita a scopurilor si principiilor de functionare ale acestora) si a mentalitatii legate de asocierea obligatorie (de exemplu, fostele CAP-uri).

Dificultatile cu care se confrunta micii producatori agricoli si care justifica necesitatea asocierii sunt determinate de cooperarea dificila cu unitatile prestatoare de servicii, mai ales in cazul in care suprafata pe exploatatie este redusa, precum si de lipsa sau slaba dezvoltare a structurilor de marketing.

Insuficienta dezvoltare a formelor asociative in agricultura se datoreaza mai degraba capitalului social scazut, promovarii insuficiente a initiativelor functionale de acest gen si lipsei unei viziuni legate de sprijinul de care asociatiile ar avea nevoie (consultanta, dezvoltare organizationala, planificarea afacerii).

Asocierea in agricultura este un fenomen in crestere, insa exista multe bariere care trebuie depasite (Tabelul de mai jos). Cu toate ca asocierea se bazeaza pe relatiile interpersonale, capitalul social pus la dispozitie de membrii cooperatiei este scazut. Comunicarea slaba intre agricultorii din aceeasi comunitate, lipsa de informatii privind beneficiile asocierii si absenta sprijinului din partea autoritatilor locale sunt doar trei dintre problemele care incetinesc procesul de asociere si, dupa cum sugereaza Centrul Roman pentru Politici Europene, ar trebui ca acestea sa aiba prioritate la rezolvare prin intermediul unor politici publice in agricultura. Aceste initiative ar trebui sa sprijine dezvoltarea capacitatilor formelor asociative si cooperatiste prin actiuni de instruire si consultanta, sa includa asociatiile rurale in programele de sustinere a economiei sociale, sa infiinteze departamente specializate in cadrul camerelor agricole, sa finanteze depozitele si pietele de proximitate, sa sustina lanturile scurte de productie si sa asigurare facilitati fiscale directe.

La inceputul anului 2015, Romania se situeaza mult in urma tarilor din Vestul Europei in privinta dezvoltarii sectorului asociativ in domeniul agriculturii, atat in ceea ce priveste diversitatea, cat si prezenta pe piata.

Avantajele asocierii: economice, sociale si politice

Constituirea producatorilor agricoli in forme asociative deschide noi oportunitati de dezvoltare economica, prin atragerea unor avantaje locale, zonale sau regionale, si foloseste puterea colectiva in scopul cresterii prosperitatii membrilor, a familiilor lor si a comunitatilor din care fac parte. Indiferent de forma de organizare de care apartin (asociatii, cooperative sau grupuri de producatori), membrii formelor asociative au drepturi stabilite democratic, iar acesta reprezinta unul dintre cele mai mari beneficii.

Avantajele grupurilor de producatori:

• • reducerea costurilor de productie (de exemplu, prin achizitionarea de utilaje care sunt folosite in comun de toti membrii);
  • exploatarea unor suprafete de teren care permit aplicarea tehnologiilor moderne, competitive de productie si de gestiune a deseurilor, in vederea conformarii cu normele de protectie a mediului si de conservare a biodiversitatii de care suntem obligati sa tinem cont ca membri ai UE;
  • posibilitatea planificarii si modificarii productiei conform cererii cantitative si calitative de pe piata;
  • accesul mai usor la fondurile europene si la contractarea creditelor bancare;
  • facilitarea comunicarii intre fermieri, precum si intre reprezentantii lor si institutiile guvernamentale (asociatia reprezinta un for de discutii, de schimburi de opinii, de solutionare a unor probleme dintre membri, ofera posibilitati de intrajutorare si accesare de informatii, iar reprezentantii asociatiilor sunt un partener pertinent de dialog cu MADR, in elaborarea deciziilor care privesc producatorii agricoli si interesele acestora);
  • cresterea capacitatii de negociere, in vederea obtinerii unor preturi mai bune atat la cumpararea in comun a materiilor prime necesare productiei, cat si la valorificarea produselor, prin ofertarea unor cantitati mai mari, in conditii de calitate ridicata;
  • promovarea mai eficienta a productiei, atat pe piata interna, cat si pe cea externa.

In conditiile mediului puternic concurential, aceste aspecte, carora le pot fi adaugate si altele, pot duce la cresterea veniturilor producatorilor agricoli si la constientizarea de catre ei a responsabilitatilor pe care le au ca factori cu drepturi si obligatii pe piata.

Avantajele cooperativelor agricole:

• • caracterul democratic al mecanismelor de functionare, care au la baza principiile cooperatiste moderne;
  • posibilitatea infiintarii lor si de catre persoane care dispun de un capital mic;
  • facilitatile fiscale acordate de stat: scutirea de la plata impozitului agricol pentru primii cinci ani de la constituire, accesul la subventii, la fondurile publice si la fonduri externe prevazute in programul de sustinere a agriculturii Romaniei, scutirea de la plata taxelor vamale pentru importurile de tractoare, masini si utilaje agricole sau echipamente de irigat, recunoasterea si asimilarea cooperativelor agricole de catre MADR ca grupuri de producatori, pentru a beneficia de toate drepturile prevazute de legislatia in vigoare, contributia la dezvoltarea rurala, prin crearea de noi locuri de munca, si angajarea tinerilor intr-o forma de activitate organizata.

Avantajele asociatiilor:

ECONOMICE:

• • posibilitatea de negociere a unui pret mai bun al produselor;
  • degrevarea producatorului de responsabilitatea vanzarii;
  • un branding si un marketing mai bun al produselor;
  • posibilitatea de negociere a unui pret mai mic al inputurilor (costuri mai reduse);
  • extinderea productiei si capitalizarea membrilor;
  • cresterea standardului de viata al membrilor;
  • accesul membrilor la informatie, inovatie, proiecte de colaborare si clustere;
  • oferirea de servicii diverse catre membri (servicii tehnice, de informare si consultanta);
  • posibilitatea investitiilor in infrastructuri de depozitare sau procesare;
  • trecerea de la vanzarea produselor agricole neprocesate la cele cu valoare adaugata;
  • punerea in valoare a resursele locale si crearea de produse locale;
  • apropierea de consumator (pot fi initiate lanturi scurte de distributie);
  • imbunatatirea accesului produselor locale la consumator;
  • vanzarea prin intermediul marilor retaileri, targuri, magazine (asociatia creste astfel puterea de negociere a membrilor);
  • accesarea mai usoara a fondurilor europene;
  • o gestiune mai buna a riscurilor in agricultura (de exemplu, prin crearea unor fonduri mutuale);
  • realizarea parteneriatelor benefice pentru membri (de exemplu, parteneriate cu institute de invatamant, pentru transferul de inovatie);
  • crearea locurilor de munca permanente si sezoniere.

SOCIALE:

• • cresterea capitalului social (se reface sentimentul de comunitate);
  • comunicarea si sprijinul intre membri.

POLITICE:

• • formarea liderilor in agricultura (acestia reprezinta interesele fermierilor);
  • preluarea unei parti din atributiile statutului (de exemplu, control-performanta), reechilibrand balanta de putere dintre stat si fermieri.

• < Anterior
• Următor >