Frica de bine

Detalii

Categorie: Asociatii agricole

23 Februarie 2013

Agricultorii romani au o frica tot mai mare fata de asociere, indiferent de avantajele pe care le ofera aceasta.

Psihiatria descrie peste 380 de frici omenesti, iar multe dintre acestea ne sunt cunoscute tuturor, fiindca ele se regasesc in arsenalul experientei umane obisnuite. Noua, oamenilor, ne este frica de necunoscut, frica de faliment, frica de a ne pierde capacitatea de a ne autosustine, frica de alti oameni, frica de forte malefice, de rautatea omeneasca, de iubire, de ura etc.

Printre aceste frici este si frica de bine. Un fermier care a adunat 25-30 de hectare are o teama mai mare de asociere, decat unul care are doar 2-3 hectare. Iar unul care lucreaza 200 de hectare nici nu vrea sa auda de asociere.

In cele din urma nu conteaza atat de mult obiectul fricii noastre, cat insasi starea de frica. Frica e frica, de orice ne-ar fi frica. Din cauza fricii a aparut si ostilitatea intre fermieri. Daca unii (destul de putini) s-au eliberat de frica, mare majoritatea fermierilor manifesta ganduri negative si chiar ostile unii fata de altii. Iar aceste ganduri se hranesc din propria teama, un fel de teama care treptat ii ameninta si se intorce impotriva lor. Unii spun ca intermediarii le i-au aproape jumatate din castig, dar nu pot renunta la ei din teama. Au incheiat contracte net dezavantajoase cu o parte dintre integratorii (care le dau scump samanta, erbicidele, ingrasamintele si le iau ieftin productia). Stiu ca nu e bine, dar accepta situatia ca pe un destin dintr-o tragedie antica. Au mai multa credinta in lipsa de bine, decat in bine.

Am vazut, de asemenea, ca teama scade pe masura ce fermierii se elibereaza de manie, ostilitate, criticism si ganduri prin care ii condamna pe ceilalti. Si am ajuns la concluzia ca producatorii au nevoie de o vindecare pentru a-si recuperare increderea pierduta in ultimii anii.

Cand am lansat ideea asocierii, nu m-am gandit la faptul ca s-a acumulat atat de multa teama si manie. Abia, cand am inceput discutiile, am observat ca atacurile pe care le initiem, nu sunt altceva decat forme de manifestare ale maniei noastre, care se transforma in teama.

De fapt, propriile ganduri ostile ar putea fi cauza fricii si mania din care se nasc aceste ganduri. Mania ar putea fi emotia, radacina a fricilor noastre si asta ne-o putem vindeca singuri, printr-o introspectie sincera. La baza atacurilor de panica stau adesea gandurile ostile, care – odata deconspirate, recunoscute si modificate, in sensul unei gandiri mai permisive, iertatoare, pline de bunavointa si de intelegere pentru oameni – dispar. Vindecarea maniei, vindeca frica, asta-i ideea noastra de astazi. Iar mania vindecata inseamna o purificare mentala, pe care o putem face singuri. Este foarte probabil ca frica, ingrijorarea si anxietatea sa formeze raul cel mai mare pe care il poate insusi un om. Ca sa fim sanatosi trebuie sa ne vindecam, chiar, si de frica de bine.

Doar asfel putem aborda problema asocierii, in vederea valorificarii superioare a productie agricole.

S.M.

• < Anterior
• Următor >